Curcubeul

Ieri am văzut, după mult timp de absenţă, curcubeul.
Ieşeam din Salva şi mă îndreptam spre Năsăud, când am observat din nou cerul în sărbătoare. Să fie-un semn? Sau ce să fie oare...? :)


Ştiu că întâlnirile nu ne sunt întâmplătoare şi cred cu tărie că pot să aduc în calea mea pe cine doresc: cumva, undeva, mă pot intersecta cu o proiecţie a gândului meu rebel într-o realitate cronofagă, dar ademenitoare. Există însă o condiţie, deloc de neglijat:să mă pregătesc, să intru-n ritual, asemenea celui din Micul prinţ, prin care vulpea defineşte esenţa prieteniei, dar şi a iubirii.

Drumurile sunt gri,găurite de timp, de ploi, de neşansă. Puţină culoare din cer justifică oarecum sensul călătoriei.Ieri am văzut, după mult timp de absenţă, curcubeul. A fost un efect, nu o cauză.

Rollin Radio

Când am auzit prima dată că am în faţă o persoană care are un post de radio online, nici măcar n-am făcut efortul de a-mi ascunde admiraţia:). Mihai era în clasa a IX-a şi a înfiinţat CNLR radio atât pentru a propune ascultătorilor piese noi, cât şi pentru a le da şansa de a face dedicaţii. În afară de manele, poţi asculta orice gen: de la hip-hop la rock , drumm and bass, dubstep şi reggae.

Între timp, i-a schimbat denumirea, influenţat de o piesă de la Limp Bizkit, Rollin şi, chiar dacă nu funcţioneaz non-stop, deoarece nu posedă server pentru aşa ceva, Dj Pascu ştie ce vrea şi, când nu face sporturi extreme, ne aduce muzică în casă şi în suflet. Mulţumesc pentru toate dedicaţiile şi celor 2 ani de activitate să li se adauge mulţi înainte!


Ascultă şi tu!

Bucurii

Două bucurii, azi, in suplimentul Şcoala şi Educaţie al ziarului Adevărul: Robert şi Andrei, primul la rubrica intitulată „Campionul din curtea şcolii”, al doilea la „Ce nu-mi place la liceul meu”. Copii frumoşi din familii frumoase, foşti elevi de care-mi amintesc cu drag şi un pic de nostalgie.

http://www.adevarul.ro/scoala_educatie/clasele_cinci_opt/Campionul_din_curtea_scolii-Cand_dansez_ma_simt_liber_0_250775346.html

http://www.adevarul.ro/scoala_educatie/liceu/Ce_nu-mi_place_la_liceul_meu-Facem_prea_putin_sport_0_250775353.html

Duminică a apărut în Adevărul de seară şi un portret al lui Andrei, după ce alte două colege de clasă, Ana şi Patricia,s-au bucurat de interesul presei. Felicitări, XI C! Cu siguranţă, vor continua portretele din cea mai tare clasă din Liviu! :)

http://www.adevarul.ro/locale/bistrita/Andrei_Mihancea-_-O_zi_la_scoala_e_ca_un_drum_lung_cu_metroul_0_250774963.html

Şi, dacă pentru Andrei, „ o zi la şcoală e ca un lung drum cu metroul", atunci pot să spun că mi-a reţinut atenţia într-o zi o staţie în care un elev m-a cerut voie să-mi ofere un cadou. A fost momentul în care am început să mă gândesc că gestul de a oferi ceva cuiva necesită acordul reciproc, că nu poţi pune eticheta „surpriză” sau „calitate” sau „ necesitate” pe ceea ce îţi propui să dăruieşti. Mulţumesc pt. CD, Andrei, şi mai ales pt. lecţie. Ar mai fi multe de spus despre tine, dar cum le cunoşti deja, să lăsăm cititorii să-şi facă treaba.

Câştigător

Citeam anunţul despre concursul cu tema „Rolul patronului spiritual in definirea identităţii şcolare”, într-un moment în care lucram la un studiu despre cultura organizaţională a CNLR. Mi-am imaginat atunci că elevii noştri ar face faţă unei astfel de provocări şi ar şti ce şi cum să spună. Când am auzit că Ionuţ Rus (Ionescu pentru prieteni) a ţinut discursul câştigător (recent, la Oradea), mi-am amintit de talentul lui actoricesc şi sunt mândră că i-am fost profesoară. N-am uitat cum mă imita şi, ca semn de apreciere pentru ceea ce a realizat, nu am folosit deloc pixul roşu mai jos:)

«Daca am intreba in liceul nostru 1/10 copii , poate nici macar atat nu vor afirma faptul ca : „Da! Liviu Reviu Rebreanu e un model pentru mine”. Dupa spusele lor, liceul se poate numi la fel de bine si Gn. 12 si sunt convins ca aceeasi parere se regaseste fie ca va convine, fie ca nu, in fiecare liceu prezent aici, dar nu numai. E inspaimantator, stiu. E chiar comic daca nu ar fi tragic. Modele din ziua de astazi sunt alese din viata publica si nu din cea culturala. Valoarea in ziua de astazi ti-o vezi in invidia altora. Dar, pana la urma urmei, intr-o generatie care se bazeaza pe zicala “cine sapa groapa altuia....departe ajunge“, de la o generatie pentru care banii nu aduc fericirea, dar o intretin, din care prea multi care scot teancul de bani cred ca deja au terminat liceul si care cred ca pe bacnota de 5 lei e desenat noul mall,ce poti sa ii ceri ?? Noi nu mai cunoastem sensul cuvintelor: onoare, mandrie sau orgoliu. Nu mai suntem acea „caruta de tarani care am tinut in sah imperii”, despre care vorbea Petre Tutea. Realitatea e meschina, trebuie sa o privim asa cum e: Suntem o tara plina de banci, de shaormarii, in care nimeni nu face vreo donatie daca nu e vazut de blitz, in care tre sa ai numele cuiva scris pe chiloti ca sa vada lumea ca ai stil, iar geniile sunt ca florile in W.C..
As dori sa mentionez neaparat o alta idee in vederea alegerii modelelor in zilele noastre.Aici o sa fac scurta referire la concursul atat de mediatizat „Cel mai mare roman”. Geniala competie, pe care eu insa o consider o idiotenie, plaseaza nume precum: George Becali , Mirel Radoi, Traian Basescu , Madalina Manole, Bula sau Banel Nicolita in fata unor nume precum Ion Creanga, Aurel Vlacu, Emil Cioran, Nichita Stanescu, I.L. Caragiale, Mihail Kogalniceanu si multi altii, iar Liviu Rebreanu, cel mai mare romancier roman al tuturor timpurilor nu este nici macar in top, este uitat probabil, pe undeva sau pus in aceeasi farfurie cu ceva Florin Salam, cu ceva Romeo Fantastik, ceva copii de aur sau Guta, oameni care niciodata nu au fost destul de destepti incat sa se prefaca macar ca au citit o carte. Va dati seama la ce nivel a ajuns cultura si arta noastra. E penibil, e jenant, e rusinos .. e tot ce putea fi. E ca si cum l-ai pune pe Michelangello sa iti varuiasca gardu sau pe Mozart sa dea trezirea cu o lingura in tigaie. E ca si cum ai asocia tamaia cu heroina. Progresul presupune in primul rand schimbare. Primul lucru pe care ar trebui sa il facem atunci cand vrem sa ne insusim un anumit model este sa-i cunoastem trecutul, iar asta pentru ca s-ar putea, stiu eu, s-ar putea sa ne regasim cumva intr-una din amintirile lui, intr-una din povestile lui sau situatile de viata. Foarte putini insa cunosc viata patronului spiritual , in cazul nostru , Liviu Rebreanu, si e de inteles, eu unul ii inteleg, insa nu sunt de acord cu ei. Sigur, Liviu Rebreanu nu e un model in zilele noastre, desi noi incercam sa facem unul din el, asa cum putem, incercam sa-l readucem la viata , desi din punct de vedere spiritual el nu a murit niciodata. Dar acum sa fim sinceri cand ati auzit ultima oara la televizor vorbindu-se despre Liviu Rebreanu.?Nimeni , nimic? Normal... si asta spune totul . In sec. 21 televizorul spala creiere, dreseaza adolescentii, iar noi avem cu totul alte oportunitati care merg in paralel cu cultura.De ce sa mai citim „Padurea Spanzuratilor” cand putem vedea filmul ? De ce sa mai invatam date cand putem cauta pe internet in 10 secunde? Suntem eclipsati de prosti, suntem cuprinsi de incertitudini si daca inca nu am realizat, e cazul sa ne dam seama ca alergam in sens invers pe un drum déjà impus care nu duce spre proges.
Am ajuns sa cred ca poti sa te consideri om bogat, doar atunci cand ai fost cel putin odata furat, ca doar cei de varsta a 3 mai cred in Dumnezeu, ca nimeni nu ridica azi un deget daca nu intreaba: “Ce-mi iese ?” si ca greutatile in tara noastra le trecem doar cu …vederea. In ziua de azi nici sa iti dau foc numai poti ca e 50 de mii litru de benzina si nici sa iti promiti ceva inainte sa iti consulti proproiul buzunar. Suntem saraci lipiti pamantului ca un poxipol de lopata insa, banii de la ciorap I bagam la chiloti,iar cei de la U.E in telefoane, masini si tehnologii inutile. Ne zbatem ca niste pesti pe uscat, ne innecam ca tiganul la mal, credem ca Ceausescu nu-i mort, sta pe “invisible”[...]
Daca noi ne plangem, ce sa mai vorbim la alte licee cu nume nu asa de semnificative. Minoritatea e nula, majoritatea e credula. Degeaba ti se dau aripi si nu stii sa zbori, daca nu stii sa le folosesti. De obicei, se dau raspunsuri in legatura cu patronul spiritual: „Ma doare fix in cot si de asta”. Putini stiu faptul ca atunci cand s-a ridicat muzeul „Cuibul Visurilor” din Maieru, s-au implicat oameni care, din cauza lipsei suportului material, au rupt lemne chiar din propriile lor garduri, le-au carat in spate, au folosit transporturi ilegale, lucruri , care insa s-au uitat astazi, fireste, sau care poate, nu s-au stiut vreodata. Putini stiu ca romanul „Ion” a fost tradus in peste 47 de limbi, chiar si in japoneza de catre Sumiya Haruya in 1985 si s-a bucurat de un fenomenal succes, iar la fel ca si Tolstoi, Balzac sau Dostoievski, Liviu Rebreanu a ales ca timp al creatiei noaptea. Spunea el ca uneori statea mai mult de 5 ore, chiar o noapte intreaga in fata unei foi albe pentru ca dimineata sa se trezeasca doar cu 3 randuri sau chiar nimic, iar asta nu l-a impiedecat niciodata sa lase deoparte scrisul. La fel ca si Balzac, el avea un program al noptii, un lucru care mie mi se pare ceva monumental. O sa dau doar un exemplu: „Miercuri, 12. III, de la ora 1 noaptea (spre joi) pana la 5 dimineata: am scris o pagina, pana la fila 14, randul 6; urla cainele, lipsa de idei”. Acest bilant, febril, lapidar, notat de sine insusi dupa truda din finalul noptilor, ne lasa fara replica. Acum da ! un asmenea om poate sa iti devina model, dar cine mai stie astazi de chestile astea? Azi canabisul e mai mediatizat ca Biblia, fanatismul religios e transformat in bani si tanara generatie crede ca puterea se etaleaza prin bani, masini si telefoane mobile. Fericirea e cea mai scumpa tarfa de intretinut, iar problema zilei de maine e ziua de azi, o zi de azi in care milostenia ramane la statut de defect.
„Un scriitor mare este numai acela care izbuteste sa creeze complet o noua lume” va spune romancierul. El reuseste fara discutie acest lucru, el a creat o lume care nu a murit niciodata, dar care a fost uitata, o lume care astazi nu se mai bazeaza pe zicala preferata a celui nascut in Tarlisua si anume „Omenie dai , omenie ai” si nici pe "sa moara capra vecinului" ci “sa moara vecinul ca sa-i iau capra”, o lume in care daca vrei sa ajungi vedeta trebuie sa iti tai femeia ca Cioaca, o lume in care drumul vietii e greu si plin de gropi daca nu- l vezi din limuzine, o lume in care romanii fericiti nu mai traiesc in Romania si in care prea multi isi cauta norocu in 6/49, in lanul de trifoi, in batoanele de ciocolata, in pungile de pufuleti sau sub capacele de bere. E momentul sa ne aparam valorile nu sa le negociem. Dan Puric spunea ca “Romania e un poligon de tragere. Tragem cu ai nostri in ai nostri. E ca si la cancer care te distruge cu proprile tale celule.” Titu Maiorescu avea dreptate: imitand popoare superioare, nu devenim superiori. In concluzie, ideea pe care am vrut sa o exprim in acest discurs a fost accea ca personalitatile culturale de mare importanta nu mai sunt privite ca niste modele de catre tanara generatie.
Sincer, nici eu nu il aveam model pe Liviu Rebreanu, daca nu era concursul acesta, daca nu il citeam, daca nu i descopeream truda, marea lui omenie, darzenia, rabdarea, harnicia, stapinirea de sine, perseverenta si multe altele. Noi incercam cu resursele pe care le avem la indemana sa le readucem in prim plan aceste modele, sa reiviem. Tot Liviu Rebreanu spunea odata “Dacă ai întreba un tânăr care îi este idealul nu ţi-ar putea preciza, deşi poate ar fi gata să-şi dea viaţa pentru el.”, iar, din acest motiv, el trebuie făcute să conteze.
Dragostea de tara naste prosti. Stiu ca degeaba zic ceea ce zic. E ca si cum as vrea sa scot acidul din apa plata.
Imi pare rau ca nu am putut sa spun aceste lucruri in tiganeste ca sa bucur toti romanii. »

Sărbătoarea noastră

La mulţi ani! Ania are astăzi fix un an şi jumătate :)

Rebreanu +, Rebreanu -

Am fost la şcoală. 2 zile. Mai bine zis o zi şi-o grevă. Am găsit cam ce-am lăsat şi m-am bucurat de ce mă bucuram de obicei.

Am avut de-a face cu Maitreyi, cu o Otilie adâncită în enigma curriculum-ului, cu un Iona pitit în acvariu şi cu subordonata finală în duel cu eterna rivală, cauzala. Era să uit Blaga, culmea, era să uit de poezie şi de XB, cu Ciprian acolo foarte foarte pe fază.:)

Aştept şi acum să-mi trimită Ionescu discursul premiat naţional, nu e puţin lucru un loc I, iar rolul patronului spiritual in definirea identităţii şcolare mi se pare o temă serioasă în analiza culturii organizaţionale a CNLR! Voi reveni, când voi avea textul şi cu ceva despre autor, fost elev etc.

Mulţumesc pentru urări tuturor celor care şi-au amintit că "-ta" urmează după-un sfânt şi s-au gândit la mine, felicitându-mă sau nu. Cadoul cel mai frumos primit a fost mesajul Doinei Fleanţă,cuvintele ei m-au făcut din nou să zâmbesc.


Dana m-a provocat la o discuţie despre bărbaţii însuraţi. Offffffffffff! Ea are 10 ani în plus şi se aşteaptă să avem idei comune, aşa că am aprobat-o şi am lăsat-o pe ea să vorbească mai mult. Ce m-a surprins a fost că nu şi-a pus niciodată problema capitalului de încredere pe care-l poţi acorda unui bărbat însurat care calcă strâmb. Crezi că, dacă-şi înşeală soţia, cu tine va proceda altfel? am întrebat-o...S-a uitat mirată spre mine şi a mărturisit că nu s-a gândit la aşa ceva.Şi, nu ştiu de ce, gândul meu s-a dus spre un dialog dintr-un serial difuzat de PRO TV:
" - Eşti medium?
- Nu, sunt doar atent!"

De început

Nu poate decât să te surpindă un astfel de cadou pe care cineva ţi-l oferă cu tot dragul, aşa...necondiţionat. Da, am primit în dar un BLOG, azi, 20 aprilie, între cele două onomastici ale mele :)Nu ştiu dacă recunoştinţa mea s-a strecurat destul de clar printre nedumeriri,astfel încât se cuvine s-o reexprim:
So, thank you, sir teacher, dear friend!

Nu îmi propun sa schimb ideea de blogosferă, să educ tot ce-i needucat şi curios, ştiu că timpul meu e limitat şi cred că am nevoie de omega3, însă nu puteam rezista unei astfel de provocări.I do, I promise:)

Florina zice să ţin un jurnal, Lucian încercă de mult să mă convingă de faptul că e mai eficient să scriu pe net, că tipărirea unei cărţi e o chestie depăşită, Gabi e pesimist primăvara şi vrea să citească ce scriu eu (nu se poate din barcă,deşi...;), lui Ionuţ i-ar păsa,m-ar critica şi nu m-aş supăra, asta dacă n-ar fi ocupat cu...ce? Adriana e nerăbdătoare, iar dragii de XI C vor afla mâine şi de la ei mă aştept la multe comentarii.

Va fi bine,pt că mă vor ajuta mereu cei ce scriu şi vorbesc mult mai bine ca mine. Azi, despre fericire cu Leopoldina Bălănuţă:


"Fericire este atunci cand in adancul sufletului tau, in adancul fiintei tale, gasesti forta de a evita nefericirea. Pentru ca nefericire este:
sa muncesti fara sa iubesti obiectul muncii tale,
sa nu gasesti in jurul tau prieteni care sa aiba acelasi ideal de umanitate,
sa pleci la drum cu semeni care la prima cotitura a drumului abandoneaza scopul caii alese;
nefericire este sa spui ceea ce nu crezi,
dar si mai mare nefericire este sa nu spui ceea ce crezi;
nefericire este sa izbutesti sa adormi noaptea inainte de a te gandi macar la una dintre problemele care framanta lumea si timpul tau,
nefericire este sa poti adormi noaptea inainte de a-ti judeca faptele de peste zi,
nefericire este sa nu ai copii,
nefericire este sa nu poti darui roadele muncii tale,
nefericire este sa nu iti iubesti parintii si sa nu-i insotesti cu recunostinta pana la capatul drumului intru demnitatea speciei umane;
nefericire este sa-i uiti pe cei care te-au invatat si care au adaugat fiintei tale comori nepretuite,
nefericire este sa nu trudesti intru desavarsire,
nefericire este sa nu stii sa duci pe umeri povara cea mai grea: succesul;
nefericire este sa agonisesti mai mult decat iti este cu trebuinta,
nefericire este sa uiti de unde ai plecat,
nefericire este sa uiti spre ce ai plecat,
nefericire este sa-ti vezi numele disparut inainte de disparitia trupului,
nefericire este sa simti puterea devastatoare a singuratatii,
nefericire este sa nu pretuiesti truda altora, nefericire este sa nu ai nevoie de arta,
si cea mai mare nefericire este sa nu ai nevoie de cultura.
si cate nefericiri mai sunt posibile pe pamant!
Dar pana la urma eu cred ca nefericirea este o vina. Si daca in tine gasesti puterea morala de a-ti asuma vinovatia, eu cred ca deja ai facut un pas pe calea anevoioasa, dar sublima de a atinge macar o treapta a fericirii.
Căci fericirea, pana la urma, este un ideal posibil de atins, fiind, dupa parerea mea, o forma a demnitatii umane.
Căci fericirea este pana la urma, dupa mine, lupta dreapta si nobila si grea de a evita nefericirea."