Botez

Pentru Ania, Maria-Sofia e Clujul...

Eveniment

Mă întreba cineva de ceva vreme ce hobby-uri am şi m-a luat prin surpridere. În mod normal, asta nu e o întrebare generatoare de introspecţii, totuşi...la asta am ajuns, după ce am mormăit un răspuns, bănuiesc nesatisfăcător...

Rămasă singură cu mine, am hotărât să caut un singur răspuns. Deci nu răspunsuri, ci Răspunsul. Şi l-am găsit şi este simplu şi este în mine parcă dintotdeauna: să particip la evenimente. Să le sesizez. Să le construiesc atunci când mintea mi le semnalează. Să le savurez. Să nu le uit.

Am căutat şi verificat: pentru EVENIMENT nu există derivate. Foarte bine. Ca pentru multe alte substantive din limba română refuz să-i adaug determinanţi: nu poate fi mare, mic, celebru, ignorat, trecător etc. Este sau nu.Premisa ar fi, aşadar, următoarea: Pentru mine, eveniment înseamnă întâlnirea cu celălalt, rezonanţă, sincron, bucurie, conştientizare, plus valoare.

Mă uit la un film. Delimitez secvenţe. Elimin.Unele se şterg instant. Altele...devin evenimente în momentul în care aş putea să le revăd, să le discut, să le analizez împreună cu cineva. Cu o singură persoană DOAR, pentru că altfel s-ar transforma în altceva (poate în faze faine/tari etc). Momentele acelea, în care graniţa dintre aici şi acolo se prăbuşeşte, ei, bine, momentele acestea sunt pentru mine evenimente.

E seară. Pentru ziua de mâine am gânduri, în gânduri – posibile evenimente. Zâmbesc: ce hobby simplu mi-am găsit! Sunt o norocoasă şi pot spune că am o viaţă frumoasă: în ziua de azi, cine-şi mai permite să-şi facă timp zilnic pentru hobby-uri?


E mâine. Pentru ziua ce va veni am gânduri, în gânduri...

N-ai să vii

N-ai să vii şi n-ai să morţi
N-ai să şapte între sorţi
N-ai să iarnă, primăvară 
N-ai să doamnă, domnişoară.

Pe fundalul cel albastru 
din al ochiului meu vast 
meteor ai fost şi astru
şi încest ai fost, prea cast.

Uite-aşa rămânem orbi
surzi şi ciungi de un cuvânt.
Soarbe-mă de poţi să sorbi 
"S" e rece azi din sunt. 

Nichita Stănescu

Întrebări

 Nu aşteaptă nici Corina vara şi întâlnirea de 10 ani de la terminarea liceului şi mă trezesc într-o zi cu ea la şcoală. Ne bucurăm de revedere, stabilim următoarea întâlnire şi îmi dă o carte şi un CD pentru Ania cu Scufiţa Roşie.

Copilul ştia povestea, practic lupul e unul dintre idolii ei, aşa că i-am arătat versiunea primită şi m-am pregătit să răspund la întrebări. Uite, Corina, ce mi-ai făcut:

1. ― Mami, de ce trebuie să ducă vin pentru bunica? Ştie că îi place alcoolul?
2. ― De ce nu a mâncat-o pe Scufiţă în pădure, când s-au întâlnit? I-a fost poftă de bunică?
3. ― Lupul a dezbrăcat-o pe bunică înainte să o mănânce? Uite, are chiar hainele ei!

Dificil de explicat. Adevărul e că şi textul e deschis  interpretărilor...nu degeaba a atras atenţia postmoderniştilor http://getamalutan.blogspot.com/2011/03/suflet-lichid.html

Greu cu poveştile astea!

De ziua ta

Deschizi aragazul. Iei o eprubeta, torni puţină vişinată, o ţii deasupra flăcării. Aşa, ca să se evapore ce-i în plus, să rămână doar siropul dulce cu miros de copilărie.

Nici mâinile noastre arse şi nici experimentele nereuşite nu ne-au oprit să mergem mai departe şi să intrăm în alte vârste, în care trebuie să te descurci cu orice, deci şi cu "ce-i în plus". Îţi mulţumesc că m-ai lăsat să fiu şi Nadia, şi Iancu Jianu, şi Angela Similea...Îţi mulţumesc că ai locuit în copilăria mea şi ai înţeles concretizarea ideii de vrăjitoare deodată cu mine!(Mătuşă-mea habar nu avea că noi asta credeam că e!)

Câteodată mă gândesc că am nevoie de tine pentru că mi-ar prinde bine un doctor aproape, însă, de cele mai multe ori, dau vina pe sistemul ăsta pentru faptul că mi-a dus prietenii departe (Bine, Franţa nu e la celălalt capăt de lume, dar totuşi...)

Astăzi mi-am amintit de legământul de la intrarea în Bulgaria şi de cele două jumătăţi de nasture! Şi ce puţini oameni ştiu să-ţi construiască amintiri! La mulţi ani şi o cafea virtuală, Daciana!

Andrei

Caut ceva pe blog mânată de o idee competitivă a lui Ale şi văd un membru nou instalat bine mersi in fruntea listei. Ce frumos - îmi zic- şi dau click să văd ce blog are omu' despre care fostul dirig zicea că e "prea artist pentru info".

Nu cred că domeniile se exclud sau nu ar trebui, însă bănuiesc că nu interesează pe nimeni ceva opţionale măcar, care să adune sub aceeaşi umbrelă 2 pasiuni. În fine, noi l-am primit cu drag  şi sper că nu regretă alegerea făcută.

Înţeleg că ne face poze în excursia care începe vineri: are cu ce şi se pare că are şi cine. Zic asta pentru că am răsfoit, am privit, am citit, am reluat....asta: http://andreicherejaphotography.blogspot.com/2012/01/bumerang.html

Frumos! Felicitări, Andrei! Şi să ajungi unde vrei!