miercuri, 22 august 2012

Chef şi chefuri

Nu prea am avut chef de scris. De câteva zile dorm bine şi mă trezesc repede, cu gândul la cele două becuri aprinse la bordul maşinii, la drumuri pe jos/cu taxi/amânate/ justificate. Greu cu drumurile+ Ania care face ce face şi continuă să mă convingă că-i de  mare ajutor un biceps exersat...

Îmi dau seama că mai bine scriu, decât să comentez, mai bine scriu, decât să rescriu şi, ceea ce era evident, mai bine tac decât să alung. Iau lista cu restanţe: rescriu ultimul vers al textului anterior, le răspund Manuelei şi lui Nico pe blogul celălalt, comentez la postările Biancăi şi apoi scriu ceva pt Antonia şi pt toţi cei care înţeleg câte ceva din ce vreau să spun (da, şi pt ingineri!), aleg două poze, caut o legătură între ele şi, desigur, mintea îmi fuge la Costineşti şi...la tine.

Aşadar, cum vacanţa nu-i vacanţă dacă nu-ţi aminteşti de şcoală, are grijă Ania să valorifice programul cu reducerea absenteismului cu un chef de scutiri care mai de care mai medicale:



Şi, pentru ca Liana să fie sigură că dilema sebeaînaintesaudupă a fost eliminată, îi mulţumesc încă o dată că s-a gândit la noi şi că a făcut posibilă o Nebunie a zeilor, mai ceva ca-n film...Cum Paul a prins doar publicitatea, aşteaptă o versiune mai nouă, eventual cu nişte culturişti prin zonă!




Mă întreb de câteva zile cum am putut să ascult atâta Paraziţii de le ştiu versurile pe de rost şi de ce la concertul de pe plaja din Costineşti Viţa de vie mă ţinea înlemnită? Chef şi chefuri...

vineri, 10 august 2012

Dezmăţ


şi ora din noapte, şi anul ce-a fost,
şi clujul aproape, şi sens fără rost,
şi berea-ncepută, şi-un vis nevisat,
şi gura flămândă, şi gâtul muşcat,
şi-n palme trecutul, şi-n sânge elanul,
şi-n vorbe-amintirea, şi-n sete paharul,
şi-n păr răbufnire, şi-n umbre doar fum
n-au vrut regăsire, au crezut în  acum.

miercuri, 8 august 2012

Micul Prinţ

Ştiu să întreb
Despre miei, despre flori.
Odată-ntr-o pădure
Am sărutat un izvor.

Ştiu ce uimită-i
Culoarea albastră.
Am o grădină
Şi o fereastră.

Mai am şi-o carte
Foarte subţire
În care nu-ncape
Decât o iubire.

Pot să-mi iau locul
Lângă tine, pe stea?

- Da, spuse prinţul,
Eşti prietena mea.
 
                           Nina Cassian

               

luni, 6 august 2012

Comoara târzie

O creangă de aur în curte avea
Şi Prinţul, vai, Prinţul nimic nu ştia.


Dar omul cu ochii şireţi într-o zi
Trecu prin grădină pe-ascuns şi-o zări.


A doua zi iată-l pe prinţul tăcut.
"– O creangă de aur îţi cer împrumut."


"– O creangă de aur? De unde să-ţi dau?
Aşa ceva n-am eu. Nici zeii nu au.


Aşa ceva nu e decât uneori
În vrăjile goale şi-n visul din zori."


Dar omul răspunse: "– De-o aflu cumva
Mi-o dai mie?" "– Bine, să fie a ta!"


Nici nu sfârşi bine vorba pe tron
Că omul ţâşni dintr-odată spre pom,


Urcă şerpuind până-n vârful bătrân
Şi vesel se-ntoarse cu creanga în sân.


O creangă de aur cu sunet vrăjit!
Stă prinţul sub pajură nedumerit,


Se uită la omul ce trece prin gard,
Sprânceana-i se-ntunecă, braţele-i ard.


Dar totu-i zadarnic, totu-i în van,
Totu-i de-acuma nemernic alean.


O creangă se aur în curte avea
Şi el, Prinţ nătâng, nu ştia, nu ştia...



                                                    Radu Stanca

Prea aproape

    În după-amiaza aceea am râs împreună. O dată, la intersecția de lângă școală, un șofer sau un pieton nu știa ce să facă, iar deruta ...