Chiar la intrare, Corneliu şi Cipri - discuţii despre peştii de la Colibiţa, cam cât de mare e şalăul şi cât de nepricepută sunt la măsurători (arăt 50-ul ca 20-ul...ufff!).
Apoi, Carmen.Eram curioasă cum va fi reîntâlnirea. OK, ne-am pupat, am scăpat şi de grija asta, toate relele s-au dus :D
Şiruri întregi de pupături, nu mai ştiu cu cine şi de ce. Îmi amintesc doar remarca lui Ivănescu: "Uite, toate s-au îngrăşat!" Şi când te gândeşti că nu te gândeai că i-ar păsa de asta!
Am fost să cumpăr cafea. Cum să ai reacţii fără?
La şedinţă am văzut cine a rămas şi cine a venit/revenit. Jeni şi Simona, suntem o română completă :) A rămas şi Dan. Mă bucur pt elevi.
Am fost cu Ania în august pe la şcoală: nu înţelegea unde-s copiii...Şcoala-i pustie şi miroase a deşertăciune fără ei. În septembrie miroase a aşteptare. Şi ce frumos gestul Ioanei Găurean şi al Ralucăi Suciu de a fi astăzi acolo, în hol, să-şi salute foştii profi. Şi ce de locuri goale!
P.S. Mi s-a solicitat o scrisoare către absolvenţi. Cred că voi reuşi să o scriu, dacă tot am primit câteva gânduri restante din decembrie...Nu-i timp de plictiseală.
