Ocupată

Mă etichetează cineva azi drept ocupată.Acum, nu ştiu în ce măsură se poate spune despre cineva că nu este ocupat, de lipsa timpului se plânge cam toată lumea. Ideea este să ai un program, sa fii cât de cât organizat...(n-o să încep să expun aici tot ce ştiu despre managementul timpului, că aş schimba logica cadranelor!)Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu încerc să fac tot ce trebuie să fac, cât mai bine posibil. Ce altora le pare o prioritate, pentru mine s-ar putea să fie doar ieşire din ritm care, din experienţă zic, nu duce nicăieri.


S-ar putea ca viaţa mea să fie plină. Chiar nu-mi lipseşte nimic: nici măcar telefonul, pe care îl mai uit din când în când acasă, preocupată să iau tot ce trebuie pentru grădi. Uneori, la cât dorm într-o noapte, mă bucur că-mi amintesc ce zi/săptâmână/lună e...Tot ce nu uit ţine de copil:restul sunt detalii, au ajuns să fie detalii.


Rare sunt situaţiile în care mă dezocup: de obicei când vreau să mă folosesc de cei ce vor să se folosească de mine. Pentru asta, îmi pun masca naivităţii şi mă prefac că nu ştiu ce mi se întâmplă, în aşa fel încât să pară că fac nişte compromisuri inadmisibile...Şi, vai, ce de riscuri!


Nu sunt o persoană foarte ocupată şi am o viaţă simplă şi mult mai liniştită decât se crede pe blog. Nu mă deranjaţi, nu mă aşteptaţi lângă bloc şi nici în faţa şcolii! Poate doar dacă hotărâm împreună asta!

Între timp...

Da, a fost o pauză cam lungă....Între timp, însă:


Am primit cadou bilete de vacanţă :) Mai e o lună şi de-abia aştept (şi nu numai eu - experienţa Praga ne-a lămurit ce bine e să fii sincronizat!) Deci: 16 APRILIE, hai cât mai repede!

Ale a scris o surprinzătoare poveste de viaţă despre relaţia prof-elev. E interesantă perspectiva, capacitatea de a empatiza, introspecţia şi, evident, tema. Personal, cred că textul e valoros datorită tehnicilor narative, inclusiv a finalului deschis. Şi nu discriminează, ceea ce e mare lucru...

D. a renunţat la barbă fix de Sf. Patrick. Şi toată teoria despre masculinitate i s-a dus pe apa...Sălăuţei. În plus, sezonul cauciucurilor de iarnă e pe sfârşite!

Repetiţiile merg, zic eu, destul de bine. Problema e că, dacă nu îmi regăsesc ecoul în XII D, vor fi receptorii cu totul alţii. Deocamdată va începe experimentul: Eu zic, voi scrieţi, eu ascult, voi recitaţi. Cea mai simplă cale de a stimula îndobitocirea...În meniu, sunt de toate: deci serveşti ce ţi se cere!


Ziua aceea, de 15 martie, a fost prea grea!

În luna lui Marte...

De când începe martie, mă gândesc la ziua ta. Nu, nu am uitat, nu pot să uit...Doar că am căutat altceva, în afara sms-uui sau a telefonului care, pot zice acum, este, cumva "de aşteptat". Aşa că: LA MULŢI ANI!

Ştii, pentru mine, ziua ta e atunci când sticla de vin din frigiderul meu îţi va transforma depărtarea în timp trăit:"În luna lui Marte..."

A doua zi

...e,cu siguranţă, greu. Mult mai greu. Că trebuie să o iei de la capăt, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, să respiri din nou normal, să ţii ochii larg deschişi pentru a nu pierde contactul cu realitatea.

Recunosc: îmi lipseşte somnul. Aş dormi vreo 3 zile, cu pauze foarte scurte, aşa, cât să-mi dau seama dacă dorm ziua sau dorm noaptea (nu că ar mai conta!)Nu ştiu cum se face, dar, şi când aş putea să profit de un pic de timp pentru somn, aleg să îl folosesc pentru altceva(de ex. acum, când scriu). Mea culpa!

Azi noapte m-a trezit şi nu ştiu ce-am vorbit...Îmi amintesc că eram obsedată de faptul că a aşteptat să treacă ora 12, deşi cred acum că pur şi simplu a fost o întâmplare. D.e periculos pentru că nu are reguli pe care să le respecte şi nici reguli pe care să le încalce. Azi mi-a venit o idee în timpul unui dialog: ce-ar fi să-i retrag lui D. titlul de D.? Evident că nu şi-ar da seama, asta pt că D. nu ştie că a primit vreodată un titlu...


Tu de ce nu mi-ai cerut ieri să renunţ la planul meu?

8/2

Ce frumos, ce discret ştiu unii oameni să-ţi aducă aminte că eşti important, că mai eşti important, că poţi să speri că vei mai fi! Fără paradă, fără spectatori, fără să te acopere de cadouri uriaşe, presante, grele...Mulţumesc!


Nu credeam că azi o să plâng. Am făcut-o şi îmi pare bine: i-o datorez colegului meu şi poeziei pe care a trăit-o. Cine ar fi crezut că în spatele vocii puternice se ascunde un copil?


Pentru mine, 8 Martie rămâne, în primul rând, ziua Mamei. De doi ani, o iubesc pe mama parcă şi mai mult (deşi, nu prea merge comparativ lângă acest verb!)LA MULŢI ANI, MAMA!

M-a întrebat o superbă elevă a altcuiva ce face astăzi D. Aştept şi eu să văd...D. nu are telefon şi nici nevoie de telefon:totuşi, dacă azi uită să mă extragă, la un moment dat, din cheful în care mă integrez peste o jumătate de oră, s-ar putea să piardă teren...Asta pentru că istoriile nu se repetă!

Adevărul minciunilor

De fiecare dată, Mario Vargas Llosa reuşeşte să-mi amintească de faptul că merită să stea pe primul raft. Scriitorul peruan vorbeşte în Adevărul minciunilor despre cele mai importante romane şi povestiri ale sec.XX. E atât de greu să alcătuieşti o astfel de listă…El o şi argumentează, da, aproape matematic : )


INIMA INTUNERICULUI (1902) – Joseph Conrad
MOARTEA LA VENETIA (1912) – Thomas Mann
OAMENI DIN DUBLIN (1914) – James Joyce
MANHATTAN TRANSFER (1925) – John Dos Passos
DOAMNA DALLOWAY (1925) – Virginia Woolf
MARELE GATSBY (1925) – Francis Scott Fitzgerald
LUPUL DE STEPA (1927) – Hermann Hesse
NADJA (1928 ) – Andre Breton
SANCTUAR (1931) – William Faulker
MINUNATA LUME NOUA (1932) – Aldous Huxley
CONDITIA UMANA (1933) – Andre Malraux
TROPICUL CANCERULUI (1934) – Henry Miller
SAPTE POVESTIRI GOTICE (1934) – Isak Dinesen
AUTODAFE (1936) – Elias Canetti
INTUNERIC LA AMIAZA (1940) – Arthur Koestler
PUTEREA SI GLORIA (1940) – Graham Greene
SFARSITUL UNEI IUBIRI (1951) – Graham Greene
STRAINUL (1942) – Albert Camus
FERMA ANIMALELOR (1945) – George Orwell
FRUMOASA ROMANA (1947) – Alberto Moravia
IMPARATIA LUMII ACESTEIA (1949) – Alejo Carpentier
BATRANUL SI MAREA (1952) – Ernest Hemingway
SARBATOAREA DE NEUITAT (1964) – Ernest Hamingway
LA RASARIT DE EDEN (1952) – John Steinbeck
EU NU SUNT STILLER (1954) – Max Frisch
LOLITA (1955) – Vladimir Nabokov
GHEPARDUL (1957) – Giuseppe Tomasi de Lampedusa
DOCTOR JIVAGO (1957) – Boris Pasternak
TOBA DE TINICHEA (1959) – Gunter Grass
CASA FRUMOASELOR ADORMITE (1961) – Yasunari Kawabata
CAIETUL AURIU (1962) – Doris Lessing
O ZI DIN VIATA LUI IVAN DENISOVICI (1962) – Aleksandr Soljenitin
OPINIILE UNUI CLOVN (1963) – Henrich Boll
HERZOG (1964) – Saul Bellow
SUSTINE PEREIRA (1994) – Antonio Tabucchi

Uite-aşa

Astăzi a fost ziua în care amândoi am înţeles că Timpul nostru e nesfârşit. Şi de ce oare am simţit, mai mult ca niciodată, cum dragostea ta îmi depăşeşte aşteptările?