E1

Aşadar: PRIMA EXCURSIE CU IX H!

Multe ar fi de zis/scris…”Multe am văzut şi n-am văzut puţine! Dar, din multe minuni câte există, niciuna nu-i mai mare ca”:

• Spiritul extraordinar de organizare;
• Frecvenţa în aceste 3 zile:67, 71%; (de fapt 19 din 28 +noi 3:D);
• Focul de tabără (preeeeeegătiiiiiiiiit!);
• Vocea lui Paul; (+o vorbă bună pt. că a stat la comp, deşi în foto e Florin!)
• Alice, Ilinca şi Valentina (fără de care am fi avut nevoie de mame)
• Ale…(Ura! Ura! A stat Ania şi fără mine!)
• Mieluţul lui tanti…(obiectiv turistic)
• Altele, ce pot fi doar trăite!:)


Desigur, când mergi într-o excursie, principala grijă pe care o ai, ca „păzitor”, este să nu păţească cineva ceva. Ei bine, nu-i numai atât. Adică, mă frământam eu cu o noapte înainte: „Ce mă fac dacă….nu ştiu să se distreze? Dacă se ceartă? Dacă se iau şi se duc aiurea sau sună după vreun părinte de pe vreun deal unde găsesc o fărâmă de semnal? Dacă beau şi fumează de faţă cu mine? Dacă nu beau deloc? Dacă nu ştiu care e…limita?

N-a fost cazul. Am răsuflat uşurată: au trecut testul cu brio! Chiar nu ştiu să zic ce ar fi trebuit să facă pentru a mă mulţumi mai mult, ca dirigintă…Deci: MULŢUMESC!
Atâta timp cât mai aud Metallica prin cabană, ştiu că totul este şi va fi OK!


P.S. Aveţi cuvântul!

Codruţa

Un moment emotionant: invitatie la spectacol de la o fostă elevă, acum actriţă :) Îmi amintesc cu nostalgie de Întoarcerea lui Espinosa, spectacolul la care am lucrat împreună (ea, eu şi câţiva colegi) în cadrul unui curs opţional. Postez afişul (că mi-a plăcut şi Sărbătoarea de Paşte este aproape !)


Succes, Codruţa, şi promit că fac tot posibilul să ajung duminică,la ora 5, la Centrul Cultural Municipal "George Coşbuc"! www.rasunetul.ro/seara-de-poezie-la-bistrita

Test

Recitesc pasaje din Viaţa ca o pradă pentru testul de mâine. „Rusia e singura ţară care a avut graniţă cu Dumnezeu” spune unul dintre personaje. Desigur, regimul politic stalinist a avut grijă să rezolve şi problema asta…

Meda, e mai greu cu cartea în faţă! Crede-mă, mult mai greu. Şi, până la urmă, e doar o oră care trece :)

Vă place?

When meeting someone at the first,
They often ask me what I do.
I smile and think of how I taught
My little boy to tie his shoe,
And how to sing and how to pray
And how to tell the time of day.
Why the rainbow's in the sky,
Why birdies can, but cow's can't fly.
Why sky is blue and grass is green
And unicorns are never seen.
How to think of others first
And deal with life's little hurts.
To say "Thank You" and "You're welcome"
Say "Please for food, don't reach."
When someone asks me what I do,
I simply smile and say, "I TEACH."

("The Teacher" - Drewe Llyn Jeffcoat)

Alte planuri

Mi-am amintit azi titlul poeziei lui Nichita Stănescu: Înapoierea cheii. Da, incipitul e identic cu finalul şi..."sună" aşa:

Mi-e dor să pot
să nu-mi mai fie
dor de tine.

Preocupată fiind de planuri şi repere, n-am mai dat un răspuns cu care eram datoare...până acum. Eu aş fi insistat pe subiectul DOR şi pe adverbul MAI, dacă aş fi primit tema aceea :)


În rest, până la vacanţă: 4 note+teza. Apoi ne luăm rămas bun, pe îndelete şi în registre diferite... Mâine, alte planuri!

D(ispariţie)

Apar întrebări legate de D. Altele. Unde este? Ce face? Toate tentativele mele de a-l elimina, ca personaj, au fost semieşecuri. D. place. D. le place. D. e foarte bun, cresc accesările datorită lui D.

De multe ori i-am spus:- D., pentru mine tu nu eşti frumos, eşti important! Râde, râde şi normal că întreabă: -Cum adică nu-s frumos???


D. a dispărut. Pur şi simplu. Cred că a trecut graniţa, dar tot atât de probabil ar fi să se uite la TV. D. trăieşte esenţial, iar principala preocupare este să nu fiu supărată.(Nu sunt, nu mă crede niciodată)

D. mă întreabă cine-i D. Toţi mă întreabă cine-i D. Nu e un iubit(vai, ce simplu ar fi) şi nici fost soţ(cine zice asta sigur nu ştie nimic). Totuşi câteodată, D. e jumătatea lui O, desigur, în momente de necesară delimitare.Dacă ar fi d., atunci slavii l-ar vedea g., dar alfabetul chirilic e pentru credincioşi.

D. mă ajută, mă cară în braţe şi nu se teme să aibă copii. Se teme doar să nu se îndrăgostească.

Suflet lichid

High way fidelity al lui Florin Iaru, dacă tot lupt zilele astea cu postmodernismul pe două fronturi, dintre care unul e scena, altul e bacul...Poate aici e mai uşor de găsit intertextul şi registrul grav/ludic, cotidianul şi frapantul...


- Ce faci aici, Albă ca Zăpada?
- Trotuarul fac, lupule, numai trotuarul.
- De ce şi pentru cine, puicuţo?
- Pentru nimeni - a răspuns fetiţa cu chibrituri -
pentru nimeni şi pentru bunica.
- Drăgălaşo, nu ţi-e frică aici, la marginea lumii?
- Ai tu ceva, lupule, ceva care să-mi crească
alcoolemia, combustia internă, bucuria?
- Are lupul, gagico, are în sticluţă
un suflet lichid de bunicuţă!
Ia întinde-ţi botu încoa,
căţea!
- Dă-mi mai bine să beau în singurătate
şi du-te departe, sărmană bestie,
umbră de trestie!
- Dar de ce singură, tîrîtură?
Ia dă-i tu lu neica gură! mai spunse lupul
şi se rostogoli - biliard împuşcat
pe asfaltul rece senin şi curat
de la picioarele înalte ale bestiei
care tocmai tranşase
această afinitate colectivă.