Liceu

„ Soarele saltă din lucruri
strigând
clatină muchiile surde şi grave”



Etajul 2. Plopi. Geamul de la chioşc.

Pauză. Evadare. Istorie. Parc.

Noapte. Plimbare. Oraş. Încredere.

Cerbului. Ispirescu. Pi-a-ţa Moooorii.

Dans. Somn. Ciocolată. Cornuri. Fox.

Balcon. Ţigară. Dire Straits.

C. L. C. C. A.

Costineşti. Rock. Inel.

Paşti. Biserică. Tren. Baia-Mare.

Asterix. Horaţiu. Chitară. Gemeni.

23. 19. 1….∞


LA MULŢI ANI!

Urme

Urme. De paşi, de voce, de necunoscut. Azi mi-am ridicat braţele către după-amiezele în care sclipeai:parcă-parcă ajungeam şi nici atingerea lor nu mai părea o iluzie. Da, e adevărat, am luat cu ele apoi pulsul pământului, am coborât şi capul şi mi-am lansat picioarele într-o foarfecă-reminiscenţă de zbor. Având o noua perspectivă, mă mândresc cu un univers foarte dispus să se creadă definitiv.

Nu sunt urme fără timp. Uite: am pus în mănuşa asta neagră nişte ore bune, poate o zi şi nişte anotimpuri. Amestecă, amestecă, nu trişa, nu-i de glumit cu destinul! Va ieşi un interval închis. La limite nu ne mai pricepem.

Nu sunt urme fără mod. Adică tu nu călcai oricum peste şuviţele tăiate scurt: aveai în tine obsesie bătăturii. Insistai, desigur, pe rădăcini. Păşeşte! Calcă! Bătătoreşte!Roată roată, tot aşa, cum să nu-i adulmec urma, cum să fac să-mi pierd nişte simţuri?

Nu mi-a spus nimeni că ţi-e bine. Nu mi-a spus nimeni că nu ţi-e bine. Poate că dacă nimănui nu i-ar păsa, aş zice că e totuna. Pentru că dacă nu îmi spui TU cum îţi e, înseamnă că ţi-e totuna.

Urme.Azi văd un singur sens al lor:de dus, dedus.

Ce mai face...

A.C.

Ia uite, Alexandra, cum mi se adeveresc predicţiile şi voi avea ocazia marţi să îţi fiu profă...Eu zic să laşi emoţiile la o parte (ştiu că nu poţi...) şi să te gândeşti că examenele neoficiale sunt mult mai grele. Şi la alea, deja ţi-am dat 10...

Şi să ştii că mă bucură orice revedere: şi cea de azi şi cea de mâine, pentru că ai plusuri de energie şi le oferi cu generozitate :)


Succes tuturor şi baftă prietenilor!:*

Azi

Azi a fost prima zi făra clasa 12. Cam pustiu. Totuşi, am intrat în clasă, mi se părea un ritual, mi se părea firesc.M-am bucurat şi întristat în acelaşi timp, aşa după cum am scris în textul piesei. În ultima săptămână, plină şi grea, mi-am verificat reacţile: e clar, sunt blocată, de aceea nu am plâns deloc.Nu-i o scuză ( de fapt, prefer să se creadă că sunt insensibilă), e doar consecinţa unui fapt conştientizat la moartea lui Cazacu: e clar, plâng doar când sunt foarte foarte fericită. Şi tot semestrul asta am fost deosebit de tristă: începând cu plecarea lui Paul, continuând cu mărturisirea Simonei (atunci am plâns un pic)şi terminând cu confesiunile băieţilor din 12 D...MS PT TOATE DEDICAŢIILE, MAI ALES PT PIESA COMPUSĂ DE VOI ŞI PT. CARO!

Cine mă ştie, ştie.

Una, alta

Azi a fost spectacolul...n-o să scriu despre el. Nu acum. E prea devreme, cred. În plus, aştept şi nişte fotografii. Apoi, vom vedea...:)

A trecut şi ziua de 19. Nici ea nu e suficient de departe ca să pot face o sinteză, aşa că, deocamdată, îmi amintesc că la lansarea imnului am fost lângă Ana-Maria (exact cum îmi doream, ca să am o "oglindă" în faţă) şi am ştiut amândouă spre cine se îndreaptă baloanele alea (e drept, dacă era după noi, îi trimiteam mai degrabă 500 de ţigări, aşa, ca să aibă...). Apoi fosta dirigă pe scenă cu discursul despre diamante (uite-aşa sunt şi eu diamantul cuiva :P) şi, evident, reîntâlnirea cu Flavius, firească, poate cu un pic de tresărire, mai degrabă datorată coridoarelor apăsătoare ale facultăţii. Oricum, docil, a stat la poze...






La o zi după eveniment, vine D. să mă salveze. Adică să-mi salveze tălpile chinuite de, în ultimul timp, mai puţin exersatele tocuri. Şi,recunosc,mâinile lui mi-au anulat prăbuşirea şi vorba lui graba cafelei din dimineţile următoare. Mă tot gândesc dacă are dreptate şi dacă e adevărat că am un aliat invincibil în cuvinte, în felul în care le combin. Zice că el a simţit de mult că nu are nicio şansă şi, culmea, ăsta era ultimul lucru la care mă aşteptam din partea lui, mai ales că are întotdeauna replică la orice. Şi, zău, că mult mai meşteşugită ca a mea! :) Aşteaptă să scriu. Îi promit...


P.S. Am o grămadă de 10 în penar. Mâine îi dau!

Spectacol

P.S. Mulţumesc, Paul!