Mulţumesc

Ce clasă frumoasă, ce clasă frumoasă! - ar fi cântat Micul Prinţ, dacă ar fi aterizat azi la şcoală să vadă cum s-a mobilizat X H-ul la "strigarea" de ieri şi cum mai-mai au umplut băncile noi în care vor locui de luni încolo, să sperăm că o mare parte din nr de ore prevăzut. Incredibil ! Aveam nevoie de 2-3 să ducă nişte manuale şi au veniiiiiiiiiiiiiiit şi au tot venit! (Directorul s-a speriat că nu ştiu când începe şcoala....cred). Mulţumesc.

Şi iar începe şcoala şi un gol mare se face în locul celor care au terminat azi vară! Mai trecem, mai trecem, normal că mai venim! spun toţi, dar ştim că nu va fi aşa, pentru că va fi exact aşa cum trebuie să fie. Important e să spui când trebuie ce trebuie şi când simţi ce simţi. Şi să te desparţi, dacă ai de cine. Mulţumesc celor care au înţeles asta.

Cucta a ajuns, în variantă electronică, aici: www.scribd.com/doc/63914426/. Culmea, "la schimb" cu Jurnalul filosofic al lui Noica. Să mai zici că destinul nu lucrează. Mă simt ciudat, ca într-un club în care am intrat fără drept, dar unde mă pot bucura de toate drepturile. Mulţumesc, A.!

Am mai fost la ei şi am scris pe tablă (Mare lucru, vor spune cei ce ştiu în ce hal scriu!). Am vorbit de Blaga şi de muzică. De două ori, iar a treia oară voi intra de 3 ori pe săptămână. Pentru Roxana, pentru Cipri, pentru toţi cei care m-au convins că merită vizitaţi mai des, voi saluta anul acesta doua clase a XII-a. Mulţumesc celor care mi-au încredinţat şi 12B!.

Urmări

După cum deja m-am obişnuit, primesc comentarii la postări mai ales neoficial, ascunse de ochii lumii. Pentru că textul DE AIA l-am etichetat ca fiind ficţiune, mesajul a fost mai ascuns decât de obicei, dar poate că elementele pe care le-am folosit se băteau simţitor de biografia unora. Aşadar, au apărut 3 destinatari clar conturaţi (în propriii ochi), care au spus aşa:

1. Claudiu: Lasă borcanele şi răspunde!
2. G. : Eu nu am fugit!
3. D. : ................ (adică nimic, dar a continuat să sune şi noaptea trecută de 5 ori, aşa, ca să mă lămuresc şi eu cam ce efect are scrisul meu pentru viaţa lui! :D )

P.S. Eu m-am jucat cu nişte cuvinte şi nu m-am gândit decât că, mie personal, îmi place mai mult de mine ziua decât noaptea. În plus, G. nu a fugit.

De aia

traversez nopţi lungi de somn infipt în borcane cu cenuşă

10 apeluri pierdute mă lasă la fel de caldă precum m-au găsit

nu, nu răspund noaptea, am şi eu un timp favorabil

şi foarte probabil.

uneori urletul tău lasă în mine inceputuri

vai, o zi liberă, u-na, u-na!

totusi te-am clasat şi pe tine destul de repede

în arhiva cu pereţi de ceară (nu miroşi a nimic).

nu pot face nimic să nu se răsucească unii

de-i apucă iubirea simultan cu fuga

şi după 9 sau 5 sau nişte ani se întorc să zică

ce păcat, ce păcat!

noaptea dorm cu nişte borcane goale

pregătite să primească cenuşă

de aia nu răspund la telefon.

A.A.

În ultimul timp, m-am tot gândit la tine. Nu ştiu ce faci, bănuiesc că ţi-e bine acolo unde eşti, oricum mai bine ca oriunde altundeva şi ştii că spun asta pentru că o cred cu încăpăţânare. Mi-e dor de vorbele tale, de privire, de ceasurile acelea în care mă bucuram că există în lumea asta cineva care înţelege tot ce spun, aşa cum spun. Îţi simt absenţa, deşi au trecut aproape 2 ani de când te-am pierdut şi, oricât de mult m-aş strădui, nu-ţi găsesc un înlocuitor şi zău că aş vrea.

Când mă întâlnesc cu mama ta îmi dau lacrimile (să fie ochii ei de vină?). Îmi spune de tine mereu şi habar nu are că eu ştiam mai mult cândva...Şi mi-ai promis o casă. Şi încă o copertă. Şi alte desene din viaţa ta pentru viaţa mea.

Ştiu că te-am rănit cândva. Ştii că m-ai rănit de multe ori. Totuşi, dintre toţi bărbaţii din lume, tu ai fost singurul meu prieten. Nu Patrick, cum ai crezut mereu. Şi ai înţeles că nu a fost o întâmplare. Şi ai înţeles că ai fi putut fi mai mult, dar „mai mult” devenea „mai puţin”, comun, banal...Ştii că ţie ţi-am trimis primul sms după ce am născut? Am apucat să îţi spun? Cred că da. Când te-ai întors în ţară, mi-ai vorbit mult de noi prieteni şi despre starea de bine pe care o ai. Pe care prietenia adevărată ţi-o dă. Aceea pe care am trăit-o şi noi ani buni, deşi nu i-am stabilit niciodată coordonatele.

Azi am fost la evaluare la bac. La subiectul 2, iar un citat din Nichita Stănescu: „Prietenia nu este un dor, ci o prezenţă”. Încă îţi mai vorbesc, chiar dacă doar la prezent şi la trecut.

Momo

Fiecare dintre noi este un Momo cu mai multe sau mai puţine rude, dar cu aceeaşi teamă de singurătate şi aceeaşi forţă nativă de a iubi. " L-am făcut ca să am pe cine iubi şi eu".

În sfârşit, am găsit o carte pe care să o pot citi până la capăt. Nu pare mare lucru, dar, de-un timp, renunţ uşor la cărţi. Da, la cărţi...şi la obiceiul de a face apologia lor. Până la urmă, chiar dacă sunt profă, tot trebuie să trăiesc în secolul ăsta. Şi nu defazată.

Am găsit o carte pe care am citit-o şi recitit-o. Se numeşte Ai toată viaţa înainte şi-i aparţine lui Romain Gary, scriitor care îmi aminteşte de Andreea C. şi scrisoarea ei absolut superba - reacţie la lectura Cuctei...Recunosc, aşa am ajuns să citesc atunci Clar de femeie!

Îmi place traducerea lui Laszlo Alexandru (care e fascinant şi în realitate, nu numai în scris!), iar personajul Momo e mai mult decât memorabil cu replicile, gândurile şi comentariile pe care Gary i le construieşte atât de firesc. Am râs. Am zâmbit. Am plâns.

Iată motto-ul: Ei au spus: "Ai înnebunit din cauza Aceluia pe care îl iubeşti."

Eu am spus: " Savoarea vieţii n-o simt decât nebunii."

P.S. Textul e disponibil şi în format PDF. Asta dacă Ale vrea să-l citească...

10

1. Cuvintele tale au desfiinţat depărtarea.
2. Ceea ce pui după virgulă mă cutremură.
3. Ceea ce pun după virgulă îmi aminteşte că n-am mai scris/spus asta nimănui, niciodată.
4. Visele în care dispari îmi amintesc cât de norocoasă mă simt că, în realitate, eşti.
5. Râsul tău marchează clar intervalul meu de timp pe care il numesc fericire.
6. Inspir fumul ţigării tale cu pofta unui naufragiat dependent de naufragii.
7. Vama e veche şi direcţia e 5.
8. Dimineţile noastre aduc somnul în stare de orice.
9. "In your eyes, i see the doorway to a thousand churches. (Peter Gabriel)
10. Sunt a ta.

SMS

Recunosc: îl aştept. Pe cel de Noapte bună! (că altfel adorm greu ca noaptea trecută, când am păzit telefonul până la două şi ceva), pe cel cu Bună dimineaţa! (ca să ştiu când crezi tu că începe ziua mea şi nu numai), pe cel de peste zi, când vrei să ştii ce mai fac. Îl aştept, pentru că aşa m-ai obişnuit (îţi aminteşti că, la început, nu făceam faţă!)

Sunt SMS-uri la care nu ştiu ce să răspund (de ex., la ultimul, când ar trebui să spun că maimuţa este un animal urât mirositor, drept urmare Ania a preferat ţestoasele). Sunt unele care îmi amintesc de ce te plac aşa de mult după atâta timp... (câteodată mă mai mir, dar nu de tine, ci de mine). Cele mai multe mă fac să mă gândesc la singurătate. Şi la jurnalul lui Noica. Şi la o noapte caldă. Şi la felul în care ai aranjat îngheţata pentru Ania. Şi la drumuri. Şi la muzică. Şi la întoarcerea ta.

Am început să scriu despre iubiri. M-am oprit, pentru că mi-am dat seama că n-am luptat pentru niciuna, niciodată: le-am lăsat de izbelişte, în zodia resemnării. M-am oprit speriată, pentru că nu-mi plăcea să văd în oglindă o fugară. Şi nu, n-are rost să schimb oglinda...

Cum să fac să încapă totul într-un SMS?