Va fi fost

- Mami, dar Revelionul, dacă vine, stă mult?

Evident, replica Aniei ne-a amuzat şi am încercat să-i explic ce inseamnă evenimentul acesta care trebuia să vină, pentru ca şampania pentru copii să poată fi deschisă. Apoi, gândindu-mă la întrebarea ei, mi-am dat seama că e chiar profundă, dacă o luăm în alt sens:pentru mine, Revelionul stă destul de mult...

Şi anul care s-a încheiat a avut nominalizaţi şi câştigători. De data asta, n-o să enumăr categoriile (nu vreau să mă repet şi nici să repet). Aş vrea să le mulţumesc tuturor celor care au reuşit să-mi facă zilele mai bune, cum ar zice Manu, tuturor oamenilor pentru care întâlnirea cu mine rămâne în afara sferei lui TREBUIE, deci prietenilor mei. Oriunde s-ar afla, indiferent de vârstă şi de obiceiuri, de statut şi de freză, de credinţă sau necredinţă, ştiu să construiască un puzzle mereu diferit, dar întotdeauna complet.

Şi, dacă verbul a pleca înseamnă şi a rămâne şi, dacă a deveni este o certitudine şi, dacă a iubi înseamnă a ierta şi, dacă a zâmbi e începutul lui a visa e pentru că există prieteni în viaţa mea. Lumea se schimbă, lumile nu.

Lumea trimite mesaje pentru toată lista. Citesc începutul...Răspund, ca şi cum ar fi scrise numai pentru mine. Simulez naivitate:nu râd, nu plâng, ci scriu. Într-o zi, prostul obicei se va pierde şi vor rămâne celelelte 2 variante: ignoranţa sau personalizarea. Şi când te gândeşti că unii n-ar mai avea senzaţia că "au rezolvat" problema...

A mai trecut un an. Frumos. Limpede. Curat. Ca ochii Aniei!

LA MULŢI ANI, DRAGI PRIETENI! LA MULŢI ANI FIECĂRUIA ÎN PARTE, DE 2012 ORI!

Crăciun

Moş Crăciun a venit. Anul acesta, l-am aşteptat împreună şi ne-a adus tot ce ne-am dorit. Bunicile (două şi agitate) au fost alături de noi, iar Adi nu a lipsit nici de data asta.

12 B a găsit blocul şi şi-a găsit
locul
:) Taaaaaaare mult

m-au bucurat: gestul, prezenţa, atitudinea.
Şi la anul când veniţi...

Ale şi Ilinca au învăţat să pună scutece păpuşilor. Normal, până la urmă toate au adormit. Ms pt ajutor!

A trecut Crăciunul şi sunt aproape mulţumită: mai am 4 oameni cel puţin de văzut şi sper ca zilele următoare să se întâmple...Mâine, Ioana :), Ana zice ea când, la Iuliana vrea şi Ania şi mă opresc aici, pentru că aş putea pune un D (mare în continuare), dacă nu aş şti că el vine fără să sune, nu citeşte ce scriu (şi, în plus, s-a liniştit lumea cu imaginea de personaj fatidic).


E frumos Crăciunul, după mulţi ani în care l-am risipit câte puţin la Colibiţa...Dar a meritat, pentru că acolo e locul în care a început una dintre cele mai frumoase prietenii de care am avut parte, iar colindele de mai jos...înainte de a ajunge pe youtube, au intrat şi au rămas în fiinţa mea.


http://www.youtube.com/watch?v=xUTl18mJzjE
http://www.youtube.com/watch?v=14E0mOZAXbo

Serbare

Emoţii. Mari. Din nou. Superbi copiii, fantastice educatoarele(Doamne, câtă muncă!)


În altă ordine de idei, Ania a spus poezia, în ciuda tuturor predicţiilor, şi s-a remarcat prin accentul corean (ci, cio, ciu). Dar la moşu' a dus-o educatoarea Geta în braţe, iar eu m-am bucurat că nu l-a împins...(da' e urât, mami, cu barbă albă...!)


Din serbare i-a plăcut mult un cântec de pe Valea Sălăuţei, aşa că îl cântă şi îl ascultă acum acasă, de câte ori vrea netul ...E cu Ileana şi cu badea Ion...:
http://www.youtube.com/watch?v=q0e09Qg8h6U&feature=related

Crăciun fericit tuturor cu bucurii şi sănătate!

Marţi, 13

Am amânat, e clar! Se vede de la o poştă şi de peste o săptămână: cum să fac, ce să pun, cum să concentrez şi, mai ales, cu ce să încep, dacă încă sunt uimită? Poate cu o concluzie: nicicând n-am primit daruri atât de muncite, atât de simţite, atât de de departe, atât de la oameni noi, atât de la vechi prieteni...atât de speciale!

În timp ce ziua mea era şi trecea, mă lăfăiam cu laptopul alături într-un matrimonial  ramadian  cu 27 de proiecte ale grupei Grundtvig (ăsta e un fel de Comenius al Danemarcei) Cine nu ştie cam cum e ambientul, găseşte aici: http://www.ramadabrasov.ro/poze-cazare-hotel-brasov/ :) Am şi pierdut apeluri, dar tot mulţumesc pentru ele.Pentru prima dată, n-a mai contat foarte mult porcul (când se taie, că, no, întâi el şi apoi sărbătorirea mea!:D ), pentru prima dată am apreciat că sunt născută când se colindă...din cauza porcului, n-am găsit niciodată avantajele spirituale ale perioadei :). Of! Mulţumesc oamenilor adunaţi lângă pian care m-au emoţionat şi celor din grupul de lucru care au fost atât de calzi!

N-are rost să fac nominalizări şi nici să fac apologia prieteniei. Cel mai mult mă bucură când oamenii scriu frumos şi iar cuvinte-alfabet m-au copleşit. Pot cita? *Cum n`am mai facut asta niciodata, cum niciodata n`o sa mai sune la fel, cum nici n`as vrea asta, cum e o zi speciala (sau foarte speciala) (sau poate chiar obisnuita), cum .... oricum ar fi, varsta "e doar un numar de purtat pe tricou". (sau nu?)** * * * *Sa spunem ca e primavara. Sau ca ninge. Oricum e bine. Indragita veti fi si daca de maine n`ar mai ploua cu secunde si daca brusc ar conta altceva decat dumneavoastra.* * * *

Draga mea clasă, cartea scrisă de voi, Povestea lui 13, va rămâne unicat la Editura Rebreanu. Ştiu că ferestrele sunt reflexii ale vieţii, ştiu că numai obligaţie nu e ce aţi muncit voi, dar zău că nu ştiu ce să aleg din chestionar ca să fie, cumva, edificator.Încerc şi MULŢUMESC!!!

2. Respiraţiile din ce în ce mai rare lasă literele să se aşeze disciplinat în bănci. De la 1 la 13. În rânduri şi fraze alese aleatoriu. Vreţi să le fiţi profesoară?

3. Excursiile prin alţii pot deveni regăsiri de sine. Excursiile prin tine pot deveni doar priviri stingherite, neadresate. Ele se vor transforma în popasuri. Ştiţi de către cine?

6. Pasărea îmblânzită poate că vă stă pe umăr. Pasărea îmblânzită nu cred că se ştie, nu cred că vă ştie. Pasărea îmblânzită e mereu aproape. O vedeţi?

8. Exprimarea se măsoară încă în multe semne de întrebare. Se rătăceşte de multe ori, printre virgule lipsă sau continue. Credeţi într-una fără semne de punctuaţie?

10.  Estul nu e un punct exact. Nu e de încredere. Soarele ne poate răsări şi din Vest şi chiar din Nord. Vi s-a întâmplat să răsară din Sud?

11. Călcâiul trebuie să fie ţinta, ca să poţi câştiga mereu. Nu doar cel al lui Ahile e vulnerabil. Acum ne luptăm cu Timpul. Vrem ca azi să rămână întotdeauna azi. Îi puteţi ochi călcâiul?




P.S. Ania mi-a cântat primul La mulţi ani din viata ei. De 4 ori Mulţi ani trăiască, încheiat cu maaaamaaa! :)

Cerc închis

Mi s-a sugerat să postez fotografia copertei şi, de când cu articolul artistei plastice Virginia Brănescu, Coperta- ca sinteză a cărţii, chiar nu mai am nicio îndoială că doar mie mi-ar plăcea...:) Închei azi cu cercurile şi poate voi lua o pauză în ale scrisului pe blog (îmi ajunge corectatul!).

 Mi s-a întâmplat ceva important joi noaptea: am reuşit, după muuuuuuuuuuuuult timp să scriu o scrisoare. De fapt două. Nici acum nu-mi explic ce anume a învins blocajul de care nu credeam că o să mai scap, dar mă bucur mult că mi-a venit să iau o foaie/două şi să le pot umple. A doua zi, evident că a fost greu să găsesc drumul spre destinatar, dar, până la urmă, ideea de matrioşcă mi s-a părut cea mai inspirată. Am scris unei persoane care îmi amintea de alta. Nu, nu de dor faţă de prima, nici poveste, ci aşa, ca întâmplare fericită şi voi rămâne veşnic îndatorată că, primindu-mi-se darul, am devenit vindecată de un complex care mă înverşuna, pentru că nu pot scrie oricui şi nici măcar sub imperative proprii.

Cercul închis e cel ales:

M-am obişnuit să scriu în genunchi,

cu o pernă mare sub umărul drept,

cu un pahar pentru apă din sticlă mată-n faţă,

cu o sete ţinută în frâu şi-n cătuşe.

M-am obişnuit să-mi fie bine când plouă

şi să apăs rar de tot pe acceleraţie.

După ultima pagină e bucăţica lipsă.

Cerc de schimb

Azi am numărat oamenii care vor munci pentru mine săptămâna viitoare: 12. Nu mă simt deloc bine din cauza asta, dar mă liniştesc la gândul că şi eu voi munci pentru alţii şi, până la urmă, fac un efort mai mare...

Azi iar mi-a plăcut la şcoală, chiar şi fără cafea şi presimt că sfârşitul ăsta de semestru va fi aşa cum trebuie: cu gânduri bune pentru toţi. Mă mir câte ştie lumea despre comunicare şi, cu toate acestea, ce multe auzim şi ce puţine ascultăm! Un Cerc de schimb:

Cu moneda aceea puteam să-mi iau chestii serioase:

o vacanţă cum se poartă, prin orient,

o pereche de sandale cu rochie cu tot

sau chiar nişte aur de atârnat şi de luat ochii.

Am stat cu ea în buzunar şi nu-mi pare deloc rău,

oricând poate apărea ocazia cea mai bună.

Aş da-o cuiva pentru  un joc de-a ascultatul.

Cerc disciplinat

În sfârşit, a ieşit la 12 B un colocviu. Cam de 90 de minute. E adevărat, am stat şi eu în bancă (de fapt, aproape). Dar măcar nu am vorbit singură şi am primit răspunsuri care să mă mulţumească. Desigur, am simţit capete lipsă (dacă citeşti, să ştii că nu am uitat că ţi-ai notat în caiet despre balaur! )

Sper să iasă mai bine până la urmă: e o luptă cu  idei şi cuvinte potrivite. De aceea, mă opresc acum la un Cerc disciplinat:

Când am cutezat prima dată să mă lupt cu ideile,

mi-am certat aprig cuvintele.

Se-ngrămădeau care mai de care să prindă un loc bun

la bătălia de gală, la marele asalt.

Uite-aşa, am fost în stare să formez echipe hotărâte

să facă cel mai adesea ronduri de noapte.

Azi, tastatura şterge ce sună prea tare, ce e prea crud sau prea aproape.