Aştept iarna şi-mi place decembrie, printre altele, pentru că începe cu de ce...Nu mi-e dor de iarnă, e anotimpul care persistă, infiltrat în zborul meu printre alte anotimpuri.
Bucureştiul a rămas în urmă, iar săptămâna petrecută acolo s-a supus unui ritm necunoscut mie, alert şi totuşi aducător de momente îndelungi de reflecţie. Cum a fost? Straniu.
Întâlnirea cu Dan Puric s-a produs prin Passe-Partout, iar revederea mi-a adus aminte de
Toţi cinci, spectacolul care mi-a fermecat cu adevărat o după-amiază morocănoasă şi locală...
Conferinţa a fost plină de personalităţi, miniştri, secretari de stat (prilej bun pentru campanie), reprezentanţi ai Băncii Mondiale, Siveco, TeamNet etc., important este însă că am mai învăţat câte ceva şi sper să-mi fac timp să exersez.
Am mai multe filmuleţe cu Cristian Gog. Şi o fotografie. Are umor şi se scuză mereu că e mentalist...Evident, a făcut tot felul de demonstraţii reuşite şi a vrăjit audienţa. Totuşi, privirea şi gândul meu au rămas la :
Desigur, nu întâmplător am prins lansările Charmides la Gaudeamus. A fost mişto să mă duc acolo cu o fostă colegă la o lansare de carte a unui actual coleg :) Şi, desigur, o fi de colecţie poza mea alături de D Great, dar parcă tot asta îmi place mai mult, pentru că e în ea o prietenie adâncă, verificată personal a doua zi, între staţia de metrou din Romană şi Cafeneaua Librăriei Bastilia...
Cum necum mi-am întâlnit la Romexpo şi soţul cu insigna ex, aflat probabil în interes de serviciu, la o lansare cu servicii secrete şi istoria lor, oricum ceva legat de tema asta. El avea două cărţi groase sub braţ, eu Erg-ul în mână şi ochii trimişi să caute De-a viul pentru Ale...I-am dat bineţe (ha-ha!) şi l-am trimis să vadă nişte adevăruri:
Despre vinerea neagră nu mai scriu. M-am ales cu o geantă şi nişte cizme, asortate cu o nevralgie de la curentul din metrou + nişte blesteme ale celor pentru care lumea e prea mică şi cărările limitate...
Aşadar, mi-a fost dor de Bucureşti. Mi se face dor doar de ceea ce nu port în mine.
