Copaci fără pădure

"E atât de greu să fii fericit zilele astea" îmi scrie Cineva, alături de sublinieri ce ţin de importanţa cuvintelor şi de efectul cathartic... Mă bucur că, înainte de a adormi, primesc confirmări ale gândurilor/ ideilor pe care le exprim, uneori aici, alteori la şcoală, şi, chiar dacă trece timpul, unele conexiuni rămân puternice şi stimulative.

Nu voi scrie acum despre fericire. Să zicem că nici pe mine zilele astea nu m-au găsit în contexte prielnice, însă, o dată cu apropierea iernii, aud tot mai des vocea Tatianei Stepa şi, mai jos, recomand un blog chiar şi numai pentru că, la vârsta lui, autorul promovează o astfel de muzică.

monstrumarin.blogspot.com/2008/01/adrian-paunescu-copaci-fara-padure.html

P.S. Hai acasă şi hai aici! :)

Comunicat

Pentru toţi cei care au fost alături de mine zilele acestea, m-au susţinut, liniştit sau mi-au suportat cu stoicism lamentările, anunţ pe această cale că mă simt din nou în siguranţă la mine acasă. Musafirul nepoftit a fost scos, în agonie, de o vecină amabilă şi hotărâtă şi dus în alte locuri, mai reci...Încă o dată se relevă faptul că nu agreez animalele de companie, fie ele oricât de micuţe, drăguţe şi jucăuşe.

Mă simt bine: am scăpat de şoricel. Şi cât de greu mi-a fost azi să mă parfumez la amiază! :)

Nişte răspunsuri

...şi dacă ar fi să răspund, n-aş şti tot răspunsul (cândva credeam că există unul singur!) Caut să scriu totuşi nişte răspunsuri şi, cu siguranţă, ceva tot va rămâne uitat...

Îmi plac:

• poveştile. Poveştile mari, nu chinuite.
• inelele. Foarte puţine modele.
• ciocolata cu mentă.
• cărţile. Cele asortate cu mine.
• cafeaua de dimineaţă. Şi cu tine.
• parfumurile. De dimineaţă şi de seara târziu.
• întoarcerile. Cu mărturisiri.
• ceasurile de mână. Că sunt acum inutile şi nu vreau să dispară din viaţa mea.
• întrebările. Bine puse.
• călătoriile. Cu Adi şi numai cu ea.
• scrisorile. Să le şi primesc.
• îmbrăţişările, pupăturile nenumărate, vorbele, jocurile, cântecele cu care Ania îmi umple viaţa. Sunt o mare norocoasă!

Şi o să mai scriu despre asta, mai ales acum, când se apropie decembrie şi nu-mi doresc decât să fie toţi ai mei, până la urmă, sănătoşi.

Cântec

Fecioarele se încurcau în gene
Motanii se frecau de damigene
Şi ne era la toţi atât de lene...

Torceau femei de angora în pat!

...............................

Şi-ncet sufletul nostru-a căpătat
Ape adânci cu lustru-ntunecat.

(Emil Brumaru)

BB

Mâine vom petrece, asta e sigur. Cu toţii, elevi şi profesori, părinţi şi sponsori.

Săptămâna asta am adormit cu vocea lui Zsolt şi scrisul Alexandrei şi, indirect, cu privirea Ilincăi. Am scris în dreptul serilor mele 10 H...

Între timp, PMS îmi trimitea muzică. Ştie el din care.

Între timp, a reapărut A. cu un suport moral de neegalat. Cu sms-uri, cu gânduri , cu căldură, cu starea aceea pe care doar un anumit tip de sensibilitate ţi-o poate oferi, chiar şi de departe. Bine că ştim unde suntem! :)

Azi, Mihai mi-a dat un card "fermecat". Nu ştie de ce, că profe a avut o gramada, în tot bilingvul lui rebrenist. Poate pentru că l-am urcat cândva pe scenă, poate pentru că ştiu cine-i Zob şi ce înseamnă Fender sau pur şi simplu pentru că am păşit cu drag în Casa Ema într-o oră de dirigenţie...Cert este că avem 6 premii pentru concursul de Miss şi Mister Boboc CNLR 2011 cu intrări la piscină (care adunate toate dau un nr care apare,numai pt mine, pe cardul de care ziceam!). Mulţumim, Casa Ema! Baftă la concert, Mihai!

P.s. Această postare nu are eticheta "Şcoală"!

Autism

Să fii acolo şi să fii atunci.

Să fii cu spectacolul tău în Spectacol.

Să zâmbeşti numai cu faţa.

Să ştii. Să nu mai simţi.

Să lâncezeşti în timpuri de graţie.

Să nu vezi iluzii. Să nu crezi.

Să stai. Să tot stai.

Să nu fii cu nimeni pentru nimic.

Să nu fii cu nimeni pentru nimic în lume.

Caleaşcă. Candoare. Combustie.

Ai dreptate, e convenabil.

youtube.com/watch?v=gAK_LhmpvTU

3 ani

Poate că cel mai frumos cadou pe care l-a primit Ania de ziua ei a fost venirea pe lume a verişoarei ei, Maria-Sofia. Şi, alături de pictură, avem acum un nou domeniu de interes: filmuleţe cu bebeluşi. Desigur, dupa a şaptea vizionare consecutivă a unui material, eu nu pot să am în minte decât reclama aceea cu tatăl, fiul şi fluturele...într-adevăr, la un moment dat, te apuci de numărat de câte ori ţi se pune aceeaşi întrebare :) Oricum, e clar că, dacă nu dai răspunsul uneori, ţi-l oferă copilul şi asta arată că, de fapt, îl ştie...

Au trecut 3 ani. Repede. Şi ce bine e că putem adormi, vorba lui Dan, „în căldură de copil”!