Aş tăcea toată ziua. Să se audă muzica, probabil The lost song…
Aş mânca fistic. Foarte încet.
Aş renunţa la o pernă. Pentru D.
Aş viziona un film al lui Woody Allen. Oricare.
Aş avea tălpile calde. Da, de nesomn…
Aş asculta un glas care să mă adoarmă.
Cum ultima dorinţă ar fi fost cel mai greu de îndeplinit şi, totuşi, D. a reuşit-o şi pe asta săptămâna trecută (poate ca răspuns la coborârea mea surprinzătoare, prin lentă înapoi :P), nu-mi rămâne decât să zâmbesc mulţumită . Mâine, poimâine, sâmbătă, duminică…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Prea aproape
În după-amiaza aceea am râs împreună. O dată, la intersecția de lângă școală, un șofer sau un pieton nu știa ce să facă, iar deruta ...
-
Era la modă fie să-ţi placă de Cazacu, fie să te enerveze la culme(mai ales dacă erai elev şi aveai nenorocul să te surprindă sărutând o f... -
În după-amiaza aceea am râs împreună. O dată, la intersecția de lângă școală, un șofer sau un pieton nu știa ce să facă, iar deruta ... -
Aşadar: PRIMA EXCURSIE CU IX H! Multe ar fi de zis/scris…”Multe am văzut şi n-am văzut puţine! Dar, din multe minuni câte există, niciuna nu...
Adik vretzi sa zicetzi ca putetzi face lenta inapoi???? O zi frumoasa k buchetul ala de lalele!
RăspundețiȘtergereSe pare că asta mai pot, deşi mă îndoiam şi eu, că nu am mai încercat de vreo 4 ani;)
RăspundețiȘtergereŞi da, buchetul e minunat!:)