:D

Am plecat fără să zic nimic, aşa cum nu fac de obicei. Chiar în prima zi de vacanţă ne-am urcat în maşină şi am gonit spre meleaguri ungureşti să ne bucurăm de Spa…Şi de somn. Şi de libertate. A fost aproape ca acum 4 ani, nu? Poate, în plus, trezitul la 6 ;)

Până să plecăm la munte am mai poposit o zi în oraş. În mod normal, despre asta ar trebui să scriu, dar încă nu sunt în stare, pentru că dezvăluirile tale m-au cam tulburat. Astea şi reflexivitatea, vai, îmi era dor să-mi aud ecoul! :*

Încerc să reintru în ritm. Promit. Până atunci mulţumesc celor care şi-au amintit de onomasticile mele sau măcar de una, de mesajele de sărbători (pe care, recunosc, eu le-am săltat anul acesta). Nu pot să nu mă gândesc şi la cei care s-au abţinut să scrie şi să le spun că ştiu că s-au gândit la mine şi, până la urmă, nu asta e ideea? ;)Ştiu şi eu ce înseamnă să te abţii :D