Adriana Albu

Azi a fost o zi altfel, plină de contraste, de lămuriri şi chiar de bucurii. Pentru că mi s-a atras atenţia că am fost un fals destinatar al unor mesaje produse de un înalt emiţător, m-am hotărât să vorbesc despre Adriana Albu. A fost şi ea un proiect: vechi, îndeplinit, evaluat.
Aşadar, în anul cârtiţei galbene, Adriana Albu vine în vizită şi stă aproape o oră, mai mult datorită entuziasmului celuilalt, cu „umilinţă, frică şi adoraţie”. În cuctă intră mai târziu, fără să ştie de rochia neagră care foşneşte, intră şi nu mai pleacă după o oră, două trei. Să fii în două locuri simultan nu mai e o întâmplare, e un destin, un destin al personajului ce întoarce pe dos doi autori: unul mare, altul mic, unul irezistibil, altul ocazional, unul luni, altul joi.
Proiectul e terminat, pus frumos în arhiva 12737753. Definitiv. În rest, mai amân nişte certitudini, până sufletul ce creşte acum în mine va şti să facă Pasul. Celălalt ştie aştepta, până voia mea va vrea.

Nedumerire: Dintre toţi marii cititori, îndrumători de alţi cititori, specialişti specializaţi, neînvăţaţi de învăţaţi, nici măcar unul nu s-a izbit cu fruntea de Adriana Albu. În schimb, a venit Ale cu întrebarea: „ - Doamna dirigintă, Adriana Albu locuieşte în două cărţi?”