Întrebări

 Nu aşteaptă nici Corina vara şi întâlnirea de 10 ani de la terminarea liceului şi mă trezesc într-o zi cu ea la şcoală. Ne bucurăm de revedere, stabilim următoarea întâlnire şi îmi dă o carte şi un CD pentru Ania cu Scufiţa Roşie.

Copilul ştia povestea, practic lupul e unul dintre idolii ei, aşa că i-am arătat versiunea primită şi m-am pregătit să răspund la întrebări. Uite, Corina, ce mi-ai făcut:

1. ― Mami, de ce trebuie să ducă vin pentru bunica? Ştie că îi place alcoolul?
2. ― De ce nu a mâncat-o pe Scufiţă în pădure, când s-au întâlnit? I-a fost poftă de bunică?
3. ― Lupul a dezbrăcat-o pe bunică înainte să o mănânce? Uite, are chiar hainele ei!

Dificil de explicat. Adevărul e că şi textul e deschis  interpretărilor...nu degeaba a atras atenţia postmoderniştilor http://getamalutan.blogspot.com/2011/03/suflet-lichid.html

Greu cu poveştile astea!

Serbare

Emoţii. Mari. Din nou. Superbi copiii, fantastice educatoarele(Doamne, câtă muncă!)


În altă ordine de idei, Ania a spus poezia, în ciuda tuturor predicţiilor, şi s-a remarcat prin accentul corean (ci, cio, ciu). Dar la moşu' a dus-o educatoarea Geta în braţe, iar eu m-am bucurat că nu l-a împins...(da' e urât, mami, cu barbă albă...!)


Din serbare i-a plăcut mult un cântec de pe Valea Sălăuţei, aşa că îl cântă şi îl ascultă acum acasă, de câte ori vrea netul ...E cu Ileana şi cu badea Ion...:
http://www.youtube.com/watch?v=q0e09Qg8h6U&feature=related

Crăciun fericit tuturor cu bucurii şi sănătate!

3 ani

Poate că cel mai frumos cadou pe care l-a primit Ania de ziua ei a fost venirea pe lume a verişoarei ei, Maria-Sofia. Şi, alături de pictură, avem acum un nou domeniu de interes: filmuleţe cu bebeluşi. Desigur, dupa a şaptea vizionare consecutivă a unui material, eu nu pot să am în minte decât reclama aceea cu tatăl, fiul şi fluturele...într-adevăr, la un moment dat, te apuci de numărat de câte ori ţi se pune aceeaşi întrebare :) Oricum, e clar că, dacă nu dai răspunsul uneori, ţi-l oferă copilul şi asta arată că, de fapt, îl ştie...

Au trecut 3 ani. Repede. Şi ce bine e că putem adormi, vorba lui Dan, „în căldură de copil”!

Arta...

Ce mai face...

Uite-aşa

Astăzi a fost ziua în care amândoi am înţeles că Timpul nostru e nesfârşit. Şi de ce oare am simţit, mai mult ca niciodată, cum dragostea ta îmi depăşeşte aşteptările?

ANiA

observatorbn.ro/articol.php?categorie=33&articol=2094


Până să ajung să scriu despre vacanţă am adăugat link-ul către ceva foarte special, opera lui Manu, care nu încetează să mă surprindă :) Mulţumesc pentru că înţelegi esenţa!

Feerie

Postez acum nişte fotografii mai noi pe care Manu le-a făcut Aniei. Sper că Ina e mulţumită şi aşteptările au fost satisfăcute:)

Nu sunt multe de spus...Manu chiar îşi face face treaba:MULŢUMESC încă o dată pentru răbdare, disponibilitate şi implicare! Fetiţa asta a mea e...aşa:

2 ani

Coronita neascultatoare



La multi ani, Ania!
Seara de duminica

Eva

Ieri a fost ziua Evei. S-a cerut la mine în braţe, am luat-o şi educatoarea a crezut că e fetiţa mea :) Ar fi putut fi...dar e foarte bine aşa! La mulţi ani şi celor 2 anişori să li se adauge mulţi înainte!

Când am intrat prima dată în gradiniţă, mi-au dat lacrimile. Am mai avut acelaşi sentiment când mi-a trimis Daciana din Franţa sarafanul, bluziţa şi şosetuţele cu pisici, pe vremea când Ania era încă în lumea intrauterină...Cred că ambele momente reprezintă conştientizarea unor certitudini: Da, o să se nască! şi Da, Ania va merge din toamnă la gradiniţă!

Mă bucur că o să fie amândouă în aceeaşi grupă, că n-am resentimente, nostalgii, regrete. Copiii îşi aleg părinţii, nu invers. Fetiţa mea şi fetiţa lui vor mânca la aceeaşi masă, chiar dacă noi n-am reusit asta.

Pe nume, pe bune

Azi am auzit o mamă care-şi certa copilul. Urla şi-l transforma, verbal evident, în tot soiul de necuvântatoare mult mai paşnice şi înţelepte decât ea. Puncta parcă ipostaze diabolice în care îşi vede odrasla şi accentua plină de sine defecte închipuite ale copilului.

I-am pus fetiţei mele un singur prenume, scurt, ca să nu-l frângă alţii şi o strig pe nume, deşi îmi vine să-i zic: franzeluţă, babu, greieraş etc. N-o să uit niciodată sfatul dat de părintele Arsenie Boca, în urma dialogului cu o femeie care plângea:

“ - De ce plângi?
- Am un băiat de 18 ani şi nu mă ascultă deloc, ba îmi vorbeşte şi urât.
- L-ai botezat?
- Da, Părinte!
- I-ai pus nume?
- Da, Părinte!
- Şi i-ai zis pe nume?
Ea a tăcut. Părintele s-a adresat credincioşilor şi a zis:
- Uite, aşa păţesc cei care nu le zic copiilor pe nume, ci le zic toate negativele: împieliţatule, răule, drăcuşorule, măgarule şi altele – în loc să le ziceţi numele ce i-l daţi la Botez. Aşa îi aveţi, cum îi strigaţi.”

Sărbătoarea noastră

La mulţi ani! Ania are astăzi fix un an şi jumătate :)