Închei un an cu respectarea unei promisiuni: să (mai) scriu pe blog. Sunt câțiva oameni pe care în vis și în amintire îi numesc prieteni, iar în realitate îi văd foarte rar, chiar dacă locuiesc în partea mea de oraș, în alte localități mai mari și mai mici (m-am apucat de enumerat, dar am șters, că era nedrept să uit tocmai când mă laud că nu uit!) Unii dintre ei îmi așteaptă scrisul de ceva vreme.
Și mai sunt câțiva oameni, nou intrați în viața mea, cărora nu le-am promis nimic, dar pe care îi prețuiesc și de a căror prezență mă bucur aproape zilnic. Lor le vorbesc și nu prea le scriu, lor de datorez nopți nedormite și frământări despre cumsăfacsăfiemaibine (da, fără spațiu – dintr-o suflare zis). Au 15 ani și sunt în clasa a IX-a la Liviu. Despre unii dintre ei vreau să scriu.
De fapt, despre o experiență nouă, care m-a luat prin surprindere și m-a blocat atunci, pe moment, dar care mi-a adus și îmi aduce o mare fericire de fiecare dată când o evoc. E un moment ÎMPREUNĂ pentru care sunt recunoscătoare și care îmi întărește convingerea că sunt o mare norocoasă, deși m-am născut în 13.
În plin post, când lumea e de obicei preocupată de sacrificatul porcului, iar eu mă gândesc la dispariția lui Nichita, se întâmplă aniversarea mea. Neanunțată de facebook, ea rămâne în zona în care firescul domină, iar eu primesc felicitările celor care nu uită și ale celor care află, care vor să afle.
Anul acesta a fost absolut fabulos la școală: de la atenția colegilor la buchetul imens al Adelinei, de la minunea de aranjament de Crăciun de la ai mei la bomboane și crăciunița pe care sper să nu o ucid din neglijența și neștiința în domeniu..., de la La mulți ani-ul unor voci dragi până la scrisori, ah!
Momentul în care intri într-o clasă și elevii ies din bănci și te înconjoară, momentul acela în care distanța se anulează și timpul se oprește, momentul acela în care se face cald, mai cald, o căldură de cuib, liniștitoare și albă, e, poate, mai mult decât suficient să te oblige moral să faci totcepoțisălefiemaibine (legat, dintr-o suflare). Povești. Atitudini. Valori. Competențe. Încredere.
Asta le promit pentru timpul ce va fi să vină. Și le mulțumesc.
