La sfârșit de ianuarie, sărbătorile primesc miros de amintire. Mișcările interioare se stabilizează și creează un nou tip de energie: atunci folosesc aspiratimpul, cu gândul la tine, cel care știe că ce mi-a desenat desenat rămâne.
La ani mulți, la ani buni, la ani plini de bucurie!
− Era o bandă care plănuia să jefuiască timpul oraşului, o bandă în care intrasem şi eu de curând, începu şoricelul cu şapcă de piele. Fără să ne fi dat seama, am fi distrus totul, dacă…se întrerupse el, netezind cu lăbuţa inelele şarpelui.
− Dacă n-ar fi existat şi un altfel de timp, cugetă acesta, înduioşându-se.
− Un timp la care nici un hoţ nu poate ajunge, adăugă calul de mare, pentru că nici un ceasornic din lume nu îl poate măsura!
− Timpul iubirii ce ne-a legat de copilărie pentru totdeauna, murmură şoferul.
− Timpul plecării în mister, şuieră şarpele cu ochii închişi.
− Orele plutelor pe râu, se înfrigură măgarul şaten.
− Şi timpul culorilor adevărate, toarse pisica vopsită în negru
− Prietenia fără sfârşit! şopti, dusă, iepuroaica.
Monica Pillat, Corabia timpului.
