Eveniment

Mă întreba cineva de ceva vreme ce hobby-uri am şi m-a luat prin surpridere. În mod normal, asta nu e o întrebare generatoare de introspecţii, totuşi...la asta am ajuns, după ce am mormăit un răspuns, bănuiesc nesatisfăcător...

Rămasă singură cu mine, am hotărât să caut un singur răspuns. Deci nu răspunsuri, ci Răspunsul. Şi l-am găsit şi este simplu şi este în mine parcă dintotdeauna: să particip la evenimente. Să le sesizez. Să le construiesc atunci când mintea mi le semnalează. Să le savurez. Să nu le uit.

Am căutat şi verificat: pentru EVENIMENT nu există derivate. Foarte bine. Ca pentru multe alte substantive din limba română refuz să-i adaug determinanţi: nu poate fi mare, mic, celebru, ignorat, trecător etc. Este sau nu.Premisa ar fi, aşadar, următoarea: Pentru mine, eveniment înseamnă întâlnirea cu celălalt, rezonanţă, sincron, bucurie, conştientizare, plus valoare.

Mă uit la un film. Delimitez secvenţe. Elimin.Unele se şterg instant. Altele...devin evenimente în momentul în care aş putea să le revăd, să le discut, să le analizez împreună cu cineva. Cu o singură persoană DOAR, pentru că altfel s-ar transforma în altceva (poate în faze faine/tari etc). Momentele acelea, în care graniţa dintre aici şi acolo se prăbuşeşte, ei, bine, momentele acestea sunt pentru mine evenimente.

E seară. Pentru ziua de mâine am gânduri, în gânduri – posibile evenimente. Zâmbesc: ce hobby simplu mi-am găsit! Sunt o norocoasă şi pot spune că am o viaţă frumoasă: în ziua de azi, cine-şi mai permite să-şi facă timp zilnic pentru hobby-uri?


E mâine. Pentru ziua ce va veni am gânduri, în gânduri...