Chef şi chefuri

Nu prea am avut chef de scris. De câteva zile dorm bine şi mă trezesc repede, cu gândul la cele două becuri aprinse la bordul maşinii, la drumuri pe jos/cu taxi/amânate/ justificate. Greu cu drumurile+ Ania care face ce face şi continuă să mă convingă că-i de  mare ajutor un biceps exersat...

Îmi dau seama că mai bine scriu, decât să comentez, mai bine scriu, decât să rescriu şi, ceea ce era evident, mai bine tac decât să alung. Iau lista cu restanţe: rescriu ultimul vers al textului anterior, le răspund Manuelei şi lui Nico pe blogul celălalt, comentez la postările Biancăi şi apoi scriu ceva pt Antonia şi pt toţi cei care înţeleg câte ceva din ce vreau să spun (da, şi pt ingineri!), aleg două poze, caut o legătură între ele şi, desigur, mintea îmi fuge la Costineşti şi...la tine.

Aşadar, cum vacanţa nu-i vacanţă dacă nu-ţi aminteşti de şcoală, are grijă Ania să valorifice programul cu reducerea absenteismului cu un chef de scutiri care mai de care mai medicale:

Şi, pentru ca Liana să fie sigură că dilema sebeaînaintesaudupă a fost eliminată, îi mulţumesc încă o dată că s-a gândit la noi şi că a făcut posibilă o Nebunie a zeilor, mai ceva ca-n film...Cum Paul a prins doar publicitatea, aşteaptă o versiune mai nouă, eventual cu nişte culturişti prin zonă!

Mă întreb de câteva zile cum am putut să ascult atâta Paraziţii de le ştiu versurile pe de rost şi de ce la concertul de pe plaja din Costineşti Viţa de vie mă ţinea înlemnită? Chef şi chefuri...