Lună tare

Când dă norocul peste tine şi te cari o săptămână la Bucureşti după trei şi înainte de două teze, fix când semestrul se strofoacă să fiarbă în flăcări, da, te simţi norocos.

Când te trezeşti cu un card plin de de toate de-ale spa-ului şi nu trebuie decât să-ţi deplasezi fizicul (e adevărat, mai zvelt cu vreo zece kg, că uşor n-a fi niciodată!) până la locul cu pricina, da, fireşte că eşti norocos.

Când nici n-ai scris-o (dar ai aduna-o şi i-ai dat titlul şi subtitlul didactic!) şi cartea ta primeşte tot ce trebuie ca să fie carte de la un îndrăgostit nostalgic şi definitiv de Rebreanu (mna, bani...), cum să crezi că nu eşti norocos?

Când crezi că toate alea bune vin în decembrie, dă norocul peste tine şi-ţi spui: Tare luna asta!