cotidian şi nu prea

2 lucruri m-au marcat azi: convorbirea telefonică, după...câţi ani? cu prietenul meu, Călin, şi călătoria cu "bărbatul vieţii mele". Primul, mult mai mult!

Aşadar, m-am bucurat să-i aud vocea, râsul şi replicile. M-am bucurat să-i ştiu familia sănătoasă şi completă. M-au bucurat şi nişte amintiri comune legate de Târgu-Mureş şi de cetatea veche. După ce-am închis telefonul, am renunţat să mai stau tolănită la soare şi am făcut 4 ture de bazin, atât eram de...plină de elan! Ce bine! Ce bine! Am promis foto :)



Călătoria asta stă sub semnul monologului. Omul ăsta, când vorbeste, parcă încearcă să se convingă pe el însuşi (am folosit stilistic pleonasmul!) că are dreptate. Şi zice. Şi se enervează. Şi se calmează. Şi accelerează. Şi vrea să mă sărute. Iar!
Vrea să ştie de ce am două cozi, dacă abdomenul meu e tare, dacă am mâncat. Eu nu vreau decât să nu-i mai fie frică: de mine, de el! Zice că sunt singura fiinţă din lumea asta care a îndrăznit să i se împotrivească:mă urăşte pentru asta! Doamne, habar nu are ce-i iubirea, după câte observ în discursul lui: vorbeşte despre ea ca despre o locuinţă întăbulată. Aşadar, cum aş putea să-l iubesc??? Aş vrea să fie mai bătrân. Măcar cu 5 ani! Mai jos, un pic din Cucta, apropo de iubire:

Ce mi-aş putea dori de la el? Să stea cu mine şi să mă prefac că nu-mi dau seama că trădează? Să-l aştept şi să uit că, în timp ce era cu mine, îl aştepta alta? Să folosească TREBUIE asociat cu persoana mea ar fi o cale sigură de-a mă îndepărta iremediabil de tot ce înseamnă dorinţă. Când alege să fie cu mine o face pentru că simte, nu pentru că e obligat. Asta vreau: să nu mimeze relaţii şi să nu mă pună în situaţia de a juca un rol istovitor de femeie mulţumită. Vreau acea parte din el care poate să găsească în mine ceva, oricât de nesemnificativ, care să mă scoată din şirul de femei faţă de care nu simt decât compasiune. Dacă mai crede că aş putea vreodată să mă împac cu gândul că nu sunt decât una dintre ele înseamnă că habar nu are ce înseamnă o femeie care iubeşte. De multe ori m-am gândit că are imagini de femei îndrăgostite şi atât. Cine te iubeşte, te iubeşte pentru totdeauna: restul e părere.



În rest, mi-e dor de Claudiu şi sper să-l văd mâine. E aducător de echilibru şi mă ajută să merg mai departe. Deja, de ani buni!