Ceva premii

http://www.youtube.com/watch?v=ZrV2YV2fdJI

The Lost Song - The Cat Empire

E o piesa pe care am primit-o aseară de la un prieten căruia îi place vinul roşu şi sec, în timpul unei discuţii în care ne "plângeam" amândoi despre dezavantajele umblatului cu maşina...şi despre saxofon.Un prieten mai prieten decât se cred alţii ca el;)

Ultimele cuvinte pe care le aleg pentru anul acesta să fie gânduri...Mă gândesc cum am pozat-o azi pe Ale cu ţigla ei primită de la primărie. Voi încerca să ofer şi eu nişte premii, chiar dacă sunt convinsă că n-o să pot cuprinde tot ce-aş vrea. Aşadar:

Premiul pt. jurnalism îl acord Florinei, pentru că tot ce scrie ea e ceea ce-mi doresc eu, ca cititor, să văd prin presă.Şi cu mirare că n-a fost pe scenă...

Premiul pt. fidelitate: Adrianei, mereu şi mereu.

Premiul pt cel mai frumos cadou: 9H, care a exagerat un pic, dar aşa e la început.

Premiul pt. cea mai cooperantă colegă: Daniela,cu care am închis ieri după-amiază şcoala.

Premiul pt cea mai puternică prietenă: Antonia şi tăria de care a dat dovadă, în ciuda celor 2 tragedii.

Premiul pentru cel mai atent cititor: Gabi, cu mulţumiri pentru observaţiile pertinente.

Premiul pentru dialog virtual: Manuela şi Ale.(chiar am avut cu cine!)

Premiul pentru cel mai credibil visător: Andrei, pt că nu se ştie niciodată.

Premiul pt cele mai frumoase fotografii: Manuela, indiscutabil.

Premiul pt cei mai neprevăzuţi cititori: Călin şi Sergiu (în amintirea anilor de facultate foarte politehnică) şi, desigur, domnul director.

Premiul pt. cel mai bun făcător de minuni: D. Deocamdată.

Premiul pt. cele mai frumoase scrisori: Ale. Ştie de ce.

Dacă anul n-ar fi început cu pierderea unui prieten şi 1/2 din suflet, cu siguranţă el ar fi primit premiul pentru empatie, pentru că mă putea face să râd, pentru că este singurul om cu care am mers cu ochii închişi în lumea largă...Şi, fără de care, cucta şi complexul n-ar fi avut copertă şi n-ar fi existat.Şi nu-l pot înlocui şi nu vreau. Sună morbid "In memoriam" pentru că trăieşte, dar e chiar în memorie şi atât!Îi mulţumesc pentru că a fost lângă mine şi când divorţam, şi când năşteam şi când alăptam...Chiar din BRX :)

Aş putea scrie mult despre dezamăgiri. În noaptea asta am mai lămurit problema, că de aia nu dorm la ora asta (de data asta n-am mai vb cu Diana în acelaşi timp, ca să am alibi ca în noaptea cu balul, dacă tot e să o luăm metodic, deci m-a vizitat fix cine vreţi!)Da, chestiile programate dau rezultate până la urmă, zic toţi cei care insistă...

A fost un an greu. A fost un an bun. A fost un an în care Ania s-a bucurat mai mult de ambii părinţi, chiar dacă ei evită atât cât chimia le permite să se mai bucure unul de altul. Din păcate, chiar ieri s-a spulberat speranţa că ar mai creşte în mine un sufleţel, dar nu-i nimic, mai încercăm, dacă unii continuă să se mai vrea taţi...:)


La mulţi ani tuturor! Cu sănătate.