Am coborât ieri în arhiva şcolii să caut nişte nume de profesori de română care au predat în Rebreanu în ultimii 20 de ani, pentru includerea lor în monografia şcolii. Am răsfoit cataloage şi mi-am adus aminte...
Cred că cel mai ciudat sentiment l-am avut când am văzut 8 A, 2006-2007 şi am citit nume aflate acum în 12A, 12 B, 12 C, 12 D, 12 E...Şi iar m-a cuprins starea aceea de semipanică, de grijă şi de neputinţă. Am venit acasă şi am căutat poze, am găsit ceva de la banchet şi...cam atât, pentru că restul (cel puţin de la O scrisoare pierdută l-am salvat pe un CD şi acolo au rămas). În schimb, am o grămadă cu 9 C, actuala 12 C şi...am găsit elementul de legătură: Ana. De când am primit cadoul secret+nişte versuri cu "dulceaţă de...",nu prea mai ştiu ceva de ea. Asta dacă nu se pun câteva priviri/zâmbete/vorbe de la Întâlnirea de luni.
Se încheie anul. Pe Ioana am regăsit-o după multdiscutatul bal, pe Oana în mici discuţii despre cărţi, pe Ana-Maria la prezentarea şcolii pentru concursul de la Oradea, pe Andreea din ce în ce mai rar, iar pe Manu foarte aproape în ultimul timp, din toate punctele de vedere.
Se încheie anul. Spectacolul pentru foştii mei elevi care vor absolvi în anul 100 al şcolii e în curs de pregătire. Rămâne o întrebare:Unde e ANA?
Cu pozele de la "O scrisoare pierduta" cred ca se poate rezolva,le mai am eu pe un CD,inca viu din fericire:)
RăspundețiȘtergereM-a luat si pe mine cu o nostalgie putin abstracta ,caci amintirile nu mi le pot reconstitui in minte si totusi exista,dar e ceva ce le tine blocate,poate timpul.
Cred ca nu voi uita niciodata slide-ul acela facut de dumneavoastra pt noi, pt VIII A si nici imaginea de dupa cu fetele, cam toate, in geam cu lacrimi in ochi.
RăspundețiȘtergere" Eu nu mai plang, ca am plans destul ieri, cand l-am facut."( mai tin minte, mai tin minte!)
Oana M.
Cred ca Ana e acolo unde sunt toti oamenii pe care i-ati dezamagit intr-un fel sau altul. Poate ma insel.
RăspundețiȘtergereNu există oameni perfecti, doar oameni de la care se asteapta prea mult. Unii creează nostalgii, alţii castele de nisip, fiecare ce si cum poate. Dar cred ca majoritatea au nevoie, din cand in cand, sa darame cate ceva, mai ales false idealuri, ca apoi sa o ia de la capat iar si iar, iertaţi şi iertând.
RăspundețiȘtergereIntrebarea era partial retorica.Uneori ne mai întrebăm, mai reconsiderăm, mai actualizăm...Apar şi pierderi şi, orice s-ar spune, niciun om nu poate fi înlocuit, dintr-o anumita perspectiva, toti devenim surogate:din vina cui?
Ana e acolo unde a ales să fie.
Oana, de data asta o să râdeţi: TABULA RASA e construită ca o recapitulare finală pentru bac aşezată pe scenă direct din viaţa şcolii noastre, cu clasă, pod, subsoluri şi câteva demisoluri:)
RăspundețiȘtergere