Poate un alt început...

O să trec şi acum peste vacanţă, pentru că a venit prima zi de şcoală şi s-au adunat altele. Încerc să scriu „să priceapă toţi”, aşa cum mi-a cerut astăzi Alex şi, cândva, creatorul acestui blog, „un fel de jurnal” cum şoptea o voce din banca a treia. Fac şi eu ce pot…aşadar:

1. N-am dormit decât vreo 3 ore. Asta se întâmplă de fiecare dată când mă întorc la şcoală după o pauză, nu contează cât de mică. Da, am emoţii. De fiecare dată :)
2. De pe treptele Inspectoratului, pe la 8 şi 20 priveam ploaia. A fost un moment în care am respirat adânc şi am putut apoi să răspund cu un refuz.
3. În liceu am intrat cu nerăbdare, în sala profesorală mi-am amintit cum miroase noul, iar apoi, în fiecare pauză m-am gândit la Paul. Chiar nu mai e acolo, în uşa clasei, dar atmosfera patriarhală a rămas, aşa că mi-a răspuns altcineva la întrebare:D. Cum am mai spus, orice transfer al unui elev sau demisie a unui profesor le percep ca pe un eşec al şcolii. Deşi sunt cazuri şi cazuri.
4. Clasele a V-a. Drăguţi, cu idei, s-au conformat repede şi dă-i cu verbul înainte (că în vacanţă s-a transformat pentru unii în predicat).
5. Clasa 11. A ieşit bine, chiar şi fără prea multe uniforme. Cred că au reţinut ce-i cu complexul paginii albe şi, de la contradicţia mea, ceva din contradicţia lui Maiorescu. Mă aşteptam să fi vizionat mai multe desene animate, ca să ştie ce-i cu cele 4 elemente, dar erau familiarizaţi cu al 5-lea;)
6. În clasa mea sunt acasă, cu ei cu tot. Îmi sunt atât de dragi şi fac tot posibilul să le ascund asta, deşi e tot mai greu. Un nou venit: de la info, Răzvan. O discuţie interesantă despre discriminarea de gen din romanul suport pentru portofoliu: vai Ilinca, de-ai şti ce greu se găsesc bărbaţii pe care să poţi să-i admiri! Ale, ca de obicei, răspunde calm la întrebarea colegilor:da, a citit cartea de 2 ori!:) Bine identificate hipotextele şi elementele de intertextualitate,bună conexiunea cu Shakespeare!
7. 12 D. Punct culminant. Nici nu ştiu cu ce să încep, poate cu revelaţia pe care am avut-o când am auzit răspunsul lui Alex la întrebarea pe care am pus-o după ce am aflat păreri despre concert: - Cât de mare este sala la Amantes? – Cam cât living-ul dvs! Am încremenit şi în momentul acela mi-am dat seama că vorbele astea pe care le aruncă oamenii în vânt duc la scenarii atât de palpitante, sucite şi răsucite de minţile unora. Nu era nici o problemă să-mi vadă Alex living-ul (în fond, eu i-am vizitat toată casa şi chiar mi-am dorit un dormitor decorat de maica-sa, care a fost draguţă şi mi-a explicat cum a reuşit ea să personalizeze camera aia), mai ales că are colegi care l-au şi văzut (cu bac-ul în cârcă), dar, nu ştiu cum, a sunat tare rău replica lui şi...m-am întristat un pic. Asta până când mi-am amintit de articolul Florinei :www.adevarul.ro/locale/bistrita/Bistrita-_Liceenii_de_clasa_a_XII-a_vor_sa_se_faca_bugetari_0_416358622.html


Băieţii au verificat dacă textele lor nu conţin pleonasme, apoi cu anacolutul şi tautologia ne-am apropiat de ora 2, când i-am privit ieşind din clasă, de pe podium...Aşa îmi place: să rămân ultima şi să închid eu uşa: din 72 de ore, au mai rămas 71. Nu, timpul nu mai are răbdare, dar ei sunt încă în dimensiuni permisive.

Îmi lipseşte Ioana. De fiecare dată.