De început

Nu poate decât să te surpindă un astfel de cadou pe care cineva ţi-l oferă cu tot dragul, aşa...necondiţionat. Da, am primit în dar un BLOG, azi, 20 aprilie, între cele două onomastici ale mele :)Nu ştiu dacă recunoştinţa mea s-a strecurat destul de clar printre nedumeriri,astfel încât se cuvine s-o reexprim:
So, thank you, sir teacher, dear friend!

Nu îmi propun sa schimb ideea de blogosferă, să educ tot ce-i needucat şi curios, ştiu că timpul meu e limitat şi cred că am nevoie de omega3, însă nu puteam rezista unei astfel de provocări.I do, I promise:)

Florina zice să ţin un jurnal, Lucian încercă de mult să mă convingă de faptul că e mai eficient să scriu pe net, că tipărirea unei cărţi e o chestie depăşită, Gabi e pesimist primăvara şi vrea să citească ce scriu eu (nu se poate din barcă,deşi...;), lui Ionuţ i-ar păsa,m-ar critica şi nu m-aş supăra, asta dacă n-ar fi ocupat cu...ce? Adriana e nerăbdătoare, iar dragii de XI C vor afla mâine şi de la ei mă aştept la multe comentarii.

Va fi bine,pt că mă vor ajuta mereu cei ce scriu şi vorbesc mult mai bine ca mine. Azi, despre fericire cu Leopoldina Bălănuţă:


"Fericire este atunci cand in adancul sufletului tau, in adancul fiintei tale, gasesti forta de a evita nefericirea. Pentru ca nefericire este:
sa muncesti fara sa iubesti obiectul muncii tale,
sa nu gasesti in jurul tau prieteni care sa aiba acelasi ideal de umanitate,
sa pleci la drum cu semeni care la prima cotitura a drumului abandoneaza scopul caii alese;
nefericire este sa spui ceea ce nu crezi,
dar si mai mare nefericire este sa nu spui ceea ce crezi;
nefericire este sa izbutesti sa adormi noaptea inainte de a te gandi macar la una dintre problemele care framanta lumea si timpul tau,
nefericire este sa poti adormi noaptea inainte de a-ti judeca faptele de peste zi,
nefericire este sa nu ai copii,
nefericire este sa nu poti darui roadele muncii tale,
nefericire este sa nu iti iubesti parintii si sa nu-i insotesti cu recunostinta pana la capatul drumului intru demnitatea speciei umane;
nefericire este sa-i uiti pe cei care te-au invatat si care au adaugat fiintei tale comori nepretuite,
nefericire este sa nu trudesti intru desavarsire,
nefericire este sa nu stii sa duci pe umeri povara cea mai grea: succesul;
nefericire este sa agonisesti mai mult decat iti este cu trebuinta,
nefericire este sa uiti de unde ai plecat,
nefericire este sa uiti spre ce ai plecat,
nefericire este sa-ti vezi numele disparut inainte de disparitia trupului,
nefericire este sa simti puterea devastatoare a singuratatii,
nefericire este sa nu pretuiesti truda altora, nefericire este sa nu ai nevoie de arta,
si cea mai mare nefericire este sa nu ai nevoie de cultura.
si cate nefericiri mai sunt posibile pe pamant!
Dar pana la urma eu cred ca nefericirea este o vina. Si daca in tine gasesti puterea morala de a-ti asuma vinovatia, eu cred ca deja ai facut un pas pe calea anevoioasa, dar sublima de a atinge macar o treapta a fericirii.
Căci fericirea, pana la urma, este un ideal posibil de atins, fiind, dupa parerea mea, o forma a demnitatii umane.
Căci fericirea este pana la urma, dupa mine, lupta dreapta si nobila si grea de a evita nefericirea."