Aşa a fost să fie. Să taci, sa te-ntorci în oraş, să stai la masă pe-o terasă.
Aşa a fost să fie. Tu priveşti, eu trec pe lângă tine, mai departe, mai repede,dar mult mai încet decât viteza cu care sângele meu te recunoaşte şi te reneagă.
Aşa a fost să fie, într-o sâmbătă în care parcul ne-a adus liberatea sub acelaşi nor, aflat sub acoperire: de senin, de trecut, de pereche.
Aşa a fost să fie, chiar când eram convinşi că mereu va fi aşa:
11
De multe rele-mi venea să te feresc,
să-ţi semnalez pericolul de la prea mare distanţă,
să-l prind eu şi să-l storc de sevă prin mântuire.
N-am reuşit şi-acum mă bucur că ştii totul despre purgatorii,
pot dormi liniştită că în faţa ta pot rămâne fără apărare,
fără mască, fără pantofi cu toc, fără mine.
11 e doar un număr de purtat pe tricou.
(Pluralia tantum, Complexul Penelopa)
marți, 18 mai 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Prea aproape
În după-amiaza aceea am râs împreună. O dată, la intersecția de lângă școală, un șofer sau un pieton nu știa ce să facă, iar deruta ...
-
Parcă ar trebui să-ţi zic ceva. Cumva de final. Cumva de început. Ceva de examene. Ceva de momente importante pentru tine. Ceva de momente i...
-
Astăzi a fost ziua în care amândoi am înţeles că Timpul nostru e nesfârşit. Şi de ce oare am simţit, mai mult ca niciodată, cum dragostea ta...
-
Aşadar: PRIMA EXCURSIE CU IX H! Multe ar fi de zis/scris…”Multe am văzut şi n-am văzut puţine! Dar, din multe minuni câte există, niciuna nu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu