Aşa a fost să fie. Să taci, sa te-ntorci în oraş, să stai la masă pe-o terasă.
Aşa a fost să fie. Tu priveşti, eu trec pe lângă tine, mai departe, mai repede,dar mult mai încet decât viteza cu care sângele meu te recunoaşte şi te reneagă.
Aşa a fost să fie, într-o sâmbătă în care parcul ne-a adus liberatea sub acelaşi nor, aflat sub acoperire: de senin, de trecut, de pereche.
Aşa a fost să fie, chiar când eram convinşi că mereu va fi aşa:
11
De multe rele-mi venea să te feresc,
să-ţi semnalez pericolul de la prea mare distanţă,
să-l prind eu şi să-l storc de sevă prin mântuire.
N-am reuşit şi-acum mă bucur că ştii totul despre purgatorii,
pot dormi liniştită că în faţa ta pot rămâne fără apărare,
fără mască, fără pantofi cu toc, fără mine.
11 e doar un număr de purtat pe tricou.
(Pluralia tantum, Complexul Penelopa)
marți, 18 mai 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Prea aproape
În după-amiaza aceea am râs împreună. O dată, la intersecția de lângă școală, un șofer sau un pieton nu știa ce să facă, iar deruta ...
-
În ultimul timp, m-am tot gândit la tine. Nu ştiu ce faci, bănuiesc că ţi-e bine acolo unde eşti, oricum mai bine ca oriunde altundeva şi şt...
-
Mi-am propus de multe ori să scriu despre bac. Despre subiecte şi pregătire. Despre soluţii. Despre ce-aş face eu dacă...ar trebui să dau an...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu