Mai aveam un pas până la ieşirea din Beclean şi ei 5 minute de lucru. Că venise noaptea şi nu se mai vedeau înregistrările. Aşa că ne-au oprit, evident pentru depăşirea vitezei legale, şi am avut ocazia să exersez câteva tehnici de...comunicare.
Top întrebări:
I. Poliţia:
1. Unde vă grăbeaţi aşa?
2. Îl cunoaşteţi pe comandant?
3. Vă supăraţi dacă va dăm puncte?
II. Noi:
1. Am făcut ceva sau ne-aţi oprit numa'şa?
2. Toate maşinile astea merg mai încet decât noi?
3. Avertismentul înseamnă că nu plătim?
Normal, clasamentul nu corespunde: am scris întrebările după cum mi le-am amintit şi scoase din context, însă pot formula nişte cocluzii:
1. Poliţia consideră că la 61, 62 şi în dreptul lor 64 km la oră te grăbeşti...
2. E bine să-l cunoşti pe comandant, dar, dacă nu recunoşti asta, subalternii se simt mai în largul lor...
3. Când agenţii se străduiesc să-ţi explice că, după 6 luni, dispar cele 2 puncte cu care au fost nevoiţi să te penalizeze, îţi vine să-i linişteşti, să nu se mai scuze atâta că îşi fac datoria..
4. Poliţiştii au închis radarul nedetectabil, imediat după ce ne-au făcut semn să tragem pe dreapta...
5. Habar nu am de reguli...
6. Doresc să înţeleg exact ce păţesc...
Cam atât. Şi culmea, este ziua în care am condus foarte tare,după mult timp, dar pe alte drumuri, nu pe cel al Becleanului! :)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Prea aproape
În după-amiaza aceea am râs împreună. O dată, la intersecția de lângă școală, un șofer sau un pieton nu știa ce să facă, iar deruta ...
-
În ultimul timp, m-am tot gândit la tine. Nu ştiu ce faci, bănuiesc că ţi-e bine acolo unde eşti, oricum mai bine ca oriunde altundeva şi şt...
-
Mi-am propus de multe ori să scriu despre bac. Despre subiecte şi pregătire. Despre soluţii. Despre ce-aş face eu dacă...ar trebui să dau an...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu