Curcubeul

Ieri am văzut, după mult timp de absenţă, curcubeul.
Ieşeam din Salva şi mă îndreptam spre Năsăud, când am observat din nou cerul în sărbătoare. Să fie-un semn? Sau ce să fie oare...? :)


Ştiu că întâlnirile nu ne sunt întâmplătoare şi cred cu tărie că pot să aduc în calea mea pe cine doresc: cumva, undeva, mă pot intersecta cu o proiecţie a gândului meu rebel într-o realitate cronofagă, dar ademenitoare. Există însă o condiţie, deloc de neglijat:să mă pregătesc, să intru-n ritual, asemenea celui din Micul prinţ, prin care vulpea defineşte esenţa prieteniei, dar şi a iubirii.

Drumurile sunt gri,găurite de timp, de ploi, de neşansă. Puţină culoare din cer justifică oarecum sensul călătoriei.Ieri am văzut, după mult timp de absenţă, curcubeul. A fost un efect, nu o cauză.