Răzgândire

Sunt vremuri tulburi. De tot îţi vine să te-nveleşti într-o manta invizibilă sau, mai bine, surdă, să poţi dormi cu visele cele dintâi, cu visele tale şi ale noastre, nu cu ale lor.
La ce-ţi foloseşte să poţi, dacă nu (mai)vrei?


PASAREA DIN COLIVIE

Pasarea din colivie locuia acolo de foarte mult timp.Adesea se uita afara, pe geam, la pajisti si la copaci. Vedea cum celelalte pasari zburau libere si se intreba cum e sa simti soarele incalzindu-ti spatele,vantul prin pene, sa iti iei avant, sa te napustesti si sa prinzi un tantar din zbor.
Cand se gandea la astfel de lucruri, simtea cum inima ii bate cu putere. Statea cocotata si respira adanc din pantec, infiorata la gandul unei asemenea posibilitati.
Cateodata, se intampla ca o pasare sa se opreasca pe pervazul ferestrei si sa se uite inauntru, la pasarea din colivie. Pasarea calatoare isi lasa capul intr-o parte si parca se intreba cum se poate intampla un astfel de lucru atat de absurd. O pasare intr-o colivie! De neinchipuit!
In astfel de momente, pasarea din colivie se simtea foarte nefericita. Micutii umeri ii cadeau brusc, simtea un nod in gat si tristete in inima.
Intr-o zi, proprietarul lasa, din intamplare, usa coliviei deschisa. Ea s-a uitat pe usa.Vazu pasarile cum se avantau, cum se inaltau afara, simtind caldura soarelui pe spate si vantul prin pene si, parca, simti un imbold. Pasarea din colivie observa ca geamul era deschis si inima incepu sa-i bata mai tare.
Asta era sansa ei.
Inca se mai gandea la ea si la apus cand proprietarul se intoarse si
inchise usa.
Pasarea, din motive numai de ea stiute, a preferat siguranta in
locul libertatii.