20.10.2010

Spuneam, într-o doară, la începutul anului, că aştept ziua de 20 octombrie. Anul acesta, arată aşa: 20.10.2010.

Pare o zi perfectă, o perfectă zi perfectă, cum scrie Ema la status, o zi pe care am ales-o să te mai sun o dată, după atâta timp de tăcere. Şi asta am făcut, mă bucur că n-ai răspuns, că nu mai ştiam să te întreb altceva decât banalul Ce mai faci? de care ne amuzam cândva… Aşadar, prietene, am făcut ce-am zis şi m-am lămurit că misterioasa ta dispariţie e de fapt un act atent programat. Fugi de o iubită către alta, dar de o prietenă, că-ţi schimbi iubita! Câte semne de întrebare rămân?Vroiai să văd cum e: trebuia să ştii că mă descurc cumva. Viii cu viii…

Aş fi vrut să nu-ţi pese atât. Probabil că m-ai iubit prea mult atunci, când eu habar nu aveam că ştii conjuga astfel de verbe. Ai vrut să câştigi? Ai câştigat: cel mai greu e să pierzi un prieten!


P.S. Mulţumesc pt că ai făcut să existe şi Complexul Penelopa. Caut ceva cu/despre tine




Al treilea

Pe Dali l-am găsit împreună în fragmente de jurnal
şi câteva însemnări ne-au convins să-l ţinem alături.
Apoi tu l-ai înţeles şi mi l-ai oferit îmbunătăţit,
ca să-l pot şi eu pricepe, pe el şi pe tine.
Nu l-am împărţit niciodată, dar, dac-ar fi s-o facem
tu ai lua lebedele şi eu elefanţii.

Ştim amândoi cine e cu picioarele pe pământ.