sâmbătă, 13 noiembrie 2010

BAL

Nu degeaba mi-am stricat rochia de mireasă! A ieşit o bluză numai bună de un eveniment plasat într-un restaurant, între 18 şi 24, denumit BAL şi petrecut destul de decent. Ce a fost, nimeni nu ştie exact…Eu încerc să punctez doar nişte aspecte:

Cel mai tare m-a distrat faptul că unii profi, chiar diriginţi, erau convinşi că euforia elevilor se datorează consumului de alcool. Se pare că au rămas şi la acest capitol la sintagma “Pe vremea mea…”

Cel mai mult m-a bucurat că au ieşit câştigători doi din foştii mei elevi, Ioana şi Andrei. Mi-am amintit că, după Balul Bobocilor, la care am însoţit actuala clasă a XII-a C, i-am prezis lui Andrei că va fi primul la Balul Majoratului. Uite că s-a adeverit! ( Nu, n-am fost eu în juriu şi da, Cipri este unul din acei extraelevi cu care comunic, dar chiar nu discut cu el despre predicţii!) Ioana va ajunge architect, iar Andrei face din nou fotbal…

Cea mai nostalgică discuţie – cu fostul meu coleg de clasă (I-X), Silvius Chiş, directorul actual al Muzeului Judeţean.

Cel mai interesant moment: dialogul cu Carmen Cătinean

Cele mai distractive “personaje”: Paul şi paharul cu Fanta.

Cea mai surprinzătoare atitudine: Monica Halaszi, prof. organizator.

Cea mai tare replică: directorul ,care a mărturisit că “i-am deschis ochii” într-o problemă de etică profesională.

Cel mai tare program artistic: XII A.

Cei mai mari iubitori de poezie: Paşcu şi Banu din XII D.

Cel mai sensibil chitarist: Vlad

Persoana care a reuşit să mă emoţioneze cu efecte lacrimogene: Raul.

Atitudini constante şi aşteptări confirmate: Leo, Manuela, Dorina.

Cel mai trist moment: NEÎNTÂLNIREA cu XII C…

Punctul culminant: finalul Balului şi îmbarcarea în maşina colegului binevoitor, alături de un director curios şi un asaltat coleg „pixelilog”.

Cu gândul la mama Antoniei, am petrecut o seară în care am meditat la ce e cu adevărat important şi mi s-a făcut dor de... Tine. La o oră după încheierea balului, visul mi s-a împlinit…

7 comentarii:

  1. "Atitudini constante şi aşteptări confirmate: Leo, Manuela, Dorina"

    Sunt in dilema de sunt eu sau nu:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Da!..era si mai bine de contextul era mai favorabil.

    RăspundețiȘtergere
  3. E aberant sa afirmati ca "unii profi, chiar diriginţi, erau convinşi că euforia elevilor se datorează consumului de alcool. Se pare că au rămas şi la acest capitol la sintagma “Pe vremea mea…”". Nu stiu cat timp ati petrecut in preajma elevilor pentru a avea o mai buna perceptie asupra a ceea ce se intampla, dar va sfatuiesc sa nu mai lansati afirmatii nefondate care sunt de-a dreptul aiurea. Balul a fost unul cat se poate de decent si nimic din ceea ce credeti nu s-a intamplat. Nu e corect sa va jigniti colegii avand in vedere ca sunteti, cu multi dintre ei, din aceeasi generatie. Ati putea la fel de bine sa va atribuiti si dumneavoastra sintagma "pe vremea mea" in cazul acesta. Generatiile noi nu au neaparat urmatoarele calitati prin care se pare ca ne identificati: compromitator si scapat de sub control. O seara placuta!
    o eleva.

    RăspundețiȘtergere
  4. Draga Anonimule/o, voi raspunde, chiar daca, pentru mine si intreg crestinismul, cei care nu au nume nu exista.

    Asteptam o astfel de reactie, dar, recunosc, un pic mai centrata. Pe cine vrei sa disculpi: o persoana anume sau generatii intregi? Oricum premisa e falsa: n-am acuzat.

    O caracteristica de baza a textelor de frontiera, gen jurnal, este subiectivitatea. O prima greseala e ca o confunzi cu subiectivismul, a doua e ca tot discursul tau se bazeaza mai mult pe ce NU spun si asta e o capcana in vederea comprehensiunii.
    Asadar:
    1.". Nu stiu cat timp ati petrecut in preajma elevilor pentru a avea o mai buna perceptie asupra a ceea ce se intampla”. Am petrecut atat timp cat am vrut/putut, dar cred ca aici trebuie sa vb de un timp calitativ si nu cantitativ si, oricum, conteaza si cu ce elevi, ca doar n-or fi toti la fel, cu acelasi comportament/atitudine, limbaj, val. personale etc.
    2. Aberant/afrmatii nefondate/aiurea sunt etichete si eu lupt sa-i invat pe altii sa nu le foloseasca. Deci nu le gust…
    3. Intre decent si desul de decent nu cred ca e mare diferenta, nu sunt multe grade in comparatie. Daca tot am ajuns aici, decent il consideram daca profii nu mancau si beau in fata elevilor, preferam o sala separata sau furajare individuala la domiciliu.
    4. Afirmatia „ nimic din ceea ce credeti nu s-a intamplat.” e pompieristica si contravine posibilitatilor noastre senzoriale: nici eu nu am cum sa stiu tot ce s-a intamplat, nici tu tot ce cred eu.
    5. In schimb, ideea exprimata aici„. Nu e corect sa va jigniti colegii avand in vedere ca sunteti, cu multi dintre ei, din aceeasi generatie” contine o greseala de etica. Respectul nu se cuantifica in raport cu varsta. Si e dreptul meu sa pun semne de intrebare in dreptul unei dirig care afirma in fata colegilor: „-Uite ce beti sunt astia ai mei!”
    6. „Pe vremea mea…” e un element de intertext, adresat cunoscatorilor. Nu voi detalia asadar.
    7. „Generatiile noi nu au neaparat urmatoarele calitati prin care se pare ca ne identificati: compromitator si scapat de sub control.”. De unde si pana unde reiese ca as fi gandit macar asa ceva? In ce calitate sa-mi permit sa acuz atata popor? Generalizarea este din start contestabila, macar atat mai stiu si eu din sociologie. Nu pot decat sa remarc un fapt semantic: nu stii ca nu e vb de calitati aici, ele n-au cum sa fie negative, ele presupun plus valoare.

    Apreciez exprimarea opiniei, dar astept si o asumare a ei intr-o discutie personala. In fond, faci parte dintr-o generatie la care am remarcat tocmai onestitatea si capacitatea de mobilizare. Dintr-o generatie din care fac parte tineri de la care am invatat multe si carora le-am oferit mai mult decat „raspunsul de la sf cartii”. Si, daca inca imi fac cadouri pe ascuns, imi lasa biletele pe masina sau imi scriu mesaje de suflet inseamna ca am stat suficient timp langa ei…

    Eu cred ca tu ai 10 la romana, asta pt ca exprimarea e buna si nici punctuatia nu-ti da batai de cap. Dar la disciplinele reale s-ar putea sa mai intampini inca probleme, sunt cateva sincope in organizarea discursului care m/au condus la aceasta concluzie.

    Multumesc. Urarea din final o iau ca atare. Refuz sa cred ca are caracter subversiv. Sper ca esti eleva, in caz contrar…ar mai fi ceva de asumat.


    Si, cand te gandesti ca euforia este, in primul rand, starea indragostitului...

    RăspundețiȘtergere
  5. deja blogul acesta incepe sa faca multe ravagii si cu sinceritate spun ca nu trebuie luat in serios...deja incepe sa devina previzibil si lipsit de importanta.1 la mana...eu nu mai vreau sa apar pe aceasta pagina de internet.2 la mana...nu inteleg de ce apar vietiile altor persoana pe aceasta pagina? unde e intimitatea? really, schimbati subiectele de discutie ca incep sa devina prea romaneshti, articole plubicate in cancan sau click. daca vreau presa de scandal imi iau un ziar k?

    RăspundețiȘtergere
  6. "Cel mai mult m-a bucurat că au ieşit câştigători doi din foştii mei elevi, Ioana şi Andrei. Mi-am amintit că, după Balul Bobocilor, la care am însoţit actuala clasă a XII-a C, i-am prezis lui Andrei că va fi primul la Balul Majoratului. Uite că s-a adeverit!"= adevarat subiect de roman!

    Pe aceasta pagina de internet ai vrut sa apari singur, prin comentariul pe care l-ai postat...


    Eu cred in liberatea de exprimare si imi amintesc ca si tu credeai candva, imi dadeai des exemple, inclusiv mesaje informale lasate pe tabla. As posta unul fotografiat, apropo de intimitati...

    Nu-i mare lucru sa nu mai pomenesc de tine, oricum o faceam rar si cu oarecare nostalgie, ca si la Vlad.

    Ma opresc aici. Din respect.

    RăspundețiȘtergere

Prea aproape

    În după-amiaza aceea am râs împreună. O dată, la intersecția de lângă școală, un șofer sau un pieton nu știa ce să facă, iar deruta ...