Dacă facem ceva

Vorbeam, în ultimele zile de şcoală, cu unul dintre elevii mei din clasa 12 (care mi-a şi permis să reproduc o parte din discuţie) despre ora de română şi, mai ales, despre atmosfera de vacanţă emanată din bănci de către „victimele” unui sistem ce a hotărât ca vacanţa să vină o dată cu buzduganul lui Moş Crăciun. Mie îmi place că a înţeles că eu pur şi simplu nu pot sta şi aştepta să treacă timpul, timpul acesta de lipsa căruia ne plângem mereu, indiferent de care parte a catedrei ne aflăm.

12 D a înţeles asta, 11 D mai greu, şi a trebuit să fiu neclintit de categorică cu pregătirea eseului (că de perioada paşoptistă le ardea lor, proaspăt aterizaţi de la târg!) Aşadar am rezistat eroic, am părut nebună, oricum nealiniată opiniei generale din sala15, dar am ştiut că se poate, i-am văzut pe cei din 13, care, cu o zi înainte gândeau cam aşa:

dapai
oricum
daca facem ceva
stau
ca nush dak gasesc maine de la 1 altceva mai bun de facut
dak aveam mai mult benzol
: )
aveam ce face in poligon