marți, 4 ianuarie 2011

Altă matematică

Mâine începe şcoala. Noi am fost şi astăzi şi între Crăciun şi Revelion şi ne-am distrat cu româna...M-am tot gândit la ce remarcase Daniela referitor la apologia cărţii care deschide manualele de-a 5, 6, 7, 8 şi, vai, nu mai încetează până la ieşirea din sistem! Am privit din această perspectivă modelele de subiecte pentru olimpiadă şi, întradevăr sunt multe "de anii 70". De ce naiba nu se fac nişte sondaje care să evidenţieze VIZIUNEA DESPRE LUME la 15 ani? De fapt, cine să le facă? Cei ce răspund de olimpiadă pun semnul egalităţii între subiectul pt a 9-a la faza locală dat de Suceava şi cel de la judeţeană ales de "minister". Să fie greşeală de tipar? Să fie Creangă sau Blaga de vină? Ooofffff, Clejani-ul unde o fi?


Pentru fetele mele harnice, care au înţeles cum Galateea îl poate face pe Pigmalyon, cum creaţia poate (re)naşte creatorul, un alt text al lui Nichita:

Altă matematică



Noi ştim că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu ştim cât face.
Ştim că cinci fără patru fac unu,
dar un nor fără o corabie
nu ştim cât face.
Ştim, noi ştim că opt
împărţit la opt fac unu,
dar un munte împărţit la o capră
nu ştim cât face.
Ştim că unu plus unu fac doi,
dar eu şi cu tine,
nu ştim, vai, nu ştim cât facem.

Ah, dar o plapumă
înmulţita cu un iepure
face o roşcovană, desigur,
o varză împărţită la un steag
fac un porc,
un cal fără un tramvai
face un înger,
o conopidă plus un ou,
face un astragal...

Numai tu şi cu mine
înmulţiţi şi împărţiţi
adunaţi şi scăzuţi
rămânem aceiaşi...

Pieri din mintea mea!
Revino-mi în inimă!

5 comentarii:

  1. Niciodată nu putem greşi prea mult
    din pricina propriilor noştri ochi care văd aceasta.
    Şi nici minţi nu putem prea mult să minţim
    din pricina spaimei de-a rămâne noi înşine surzi.

    Nici prea mult nu putem să trăim
    şi nici prea frumos nu putem să trăim.
    Altfel am putea să ne dezamăgim strămoşii.
    Altfel am putea să ratăm şansa de a se naşte
    cei care nu s-au născut.

    Ne putem bucura numai atunci când nu ne vede nimeni,
    Când nu ne vedem nici măcar noi înşine.
    Nu, noi nu ne mulţumim cu puţin,
    dar ştim că mai mult nu ni se cuvine.

    Intamplator eram si eu acum axata pe el...si m-am oprit la asta putin:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mie imi place asta de la Nichita:

    "Spune-mi, daca te-a prinde intr-o zi, si ti-as saruta talpa piciorului, nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea, de teama sa nu-mi strivesti sarutul?"

    Deea

    RăspundețiȘtergere
  3. Manu, nu stiu daca intamplator...:) Cu Nichita e o "melodie povestita". Da, " ne putem bucura numai atunci cand nu ne vede nimeni..."

    Deea, intradevar Poemul e...spectaculos! Cu siguranta e " as prinde", ca e tot conditionalul:) Eu am gasit ideea la Puskin, deci cu mult inainte de N. Stanescu, dar, la noi, aceasta poezie e considerata una dintre cele mai frumoase declaratii de dragoste. Se vede ca si al Infoel ;)

    RăspundețiȘtergere
  4. Chiar pot sa dau vina pe intamplare aici,am o cartulie acasa ,o editie mai veche si destul de grosuta a lui, cu intamplari si povesti relatate de catre el si pentru mine, personal a avut un impact acea poezie,fara aluzii,fara nimic:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Mulţumim pentru poezie! (De obicei vorbesc DOAR în numele meu, dar acum pot să fac o excepţie, deoarece sigur nu se supără Ilinca.) Trebuie să o recitesc, dar mai târziu... Că acum mă lupt cu mine să fiu atentă la textul lui Mircea Eliade şi cel nonliterar. Şi nu reuşesc să câştig... deocamdată. Şi mă enervez... pe mine!

    Ale

    RăspundețiȘtergere

Prea aproape

    În după-amiaza aceea am râs împreună. O dată, la intersecția de lângă școală, un șofer sau un pieton nu știa ce să facă, iar deruta ...