Ce rămâne

Acolo pe pietre sau pe oasele acelea, căci nu distingeam prea bine ce erau, am văzut doi şerpi încolăciţi. Poate făceau dragoste sau poate se luptau. Să va spun drept, nu ştiu cum fac şerpii dragoste. Deodată, am văzut cum un fulger negru cade prin aer chiar peste insulă şi chiar peste şerpii încolăciţi. Era un vultur care a înhăţat unul din şerpi şi s-a ridicat cu el în văzduh. Dacă nu am visat si asta!
Aşadar, vulturul le-a întrerupt şerpilor dragostea sau lupta. Eu i-am văzut înlănţuiţi ,nu mă pricep să spun ce anume a fost. Dar, poate că între dragoste şi luptă nu e nici o deosebire. Dragostea e lupta între doua suflete şi între două trupuri în care nu e nici un învingător, alteori nu e nici un învins. Şi, oricum, pentru unul din şerpi nu mai avea importanţă diferenţa dintre dragoste şi luptă. Pentru el, totul se sfârşise. Nu va mai face nici dragoste, nici nu se va mai lupta cu nimeni. Moartea pune punct şi iubirilor şi luptelor. Fiecare rămâne atunci cu cât a iubit şi cu cât a luptat. Mai are timp, poate, să regrete că n-a iubit şi că n-a luptat destul sau că a trăit ca un şarpe singur, care nu şi-a găsit alt şarpe cu care să se iubească sau sa se lupte. Celalalt şarpe rămăsese să facă dragoste sau sa se lupte cu alţi şerpi. El rămânea, cum s-ar zice, pe peronul lui. Mai putea sa ia totul de la început. Alte iubiri sau alte lupte.

Octavian Paler