joi, 17 februarie 2011

3D

Îţi torn şampanie-n mână, tu mi-o răsfrângi prin păr:
Visează, visează! îmi spui, mirosindu-mi degetele...
Noaptea asta, D., Dragule, Domnule, a fost fix ca-n Budapesta: cu sete, cu foame, cu sete!
Ahhh, ce ti-am mai potrivit cămaşa aceea cumpărată la noroc!
Noaptea asta,D., Dragule, Domnule, Diavole, a venit la fix pentru mine:

Cine-ar crede-o şi pe asta?

4 comentarii:

  1. :) E ok, dar nu obligatoriu! Pentru mine, tot incredibil rămâne...

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu cred ca intrebarea e din poezie si n-am uitat ce ne-ati invatat despre ficţiune...Asa ca oricat ar semana cu realitatea nu se suprapune cu ea. Fictiunea nu e nici adevarata, nici falsa. Daca D. ar fi o persoana, una singura, se poate considera norocos si zic asta pt ca toti colegii mei de birou sunt oarecum invidiosi pe el (astia chiar stiu ceva despre PR!). Un lucru e clar: ca va puneti cititorii la treaba, cu riscul ca ei sa faca exces de zel:)

    Va asteptam in iulie la disertaţie si va tot pomenim ce curaj ati avut sa o sustineti la Sociologia profesiilor! Pupici!

    Ina&comp.

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, e clară chestia cu ficţiunea, numai ca citesti si ai anumite asteptari..de aici confuzia. Desigur, există un D.care probează cămaşa, altul care o poartă şi unul care nu are nevoie de ea, pentru ca nu acceptă convenţii sociale.

    Nu cred că-i vorba de curaj, mai degrabă de o provocare. MULŢUMESC!

    RăspundețiȘtergere

Prea aproape

    În după-amiaza aceea am râs împreună. O dată, la intersecția de lângă școală, un șofer sau un pieton nu știa ce să facă, iar deruta ...