miercuri, 9 martie 2011

A doua zi

...e,cu siguranţă, greu. Mult mai greu. Că trebuie să o iei de la capăt, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, să respiri din nou normal, să ţii ochii larg deschişi pentru a nu pierde contactul cu realitatea.

Recunosc: îmi lipseşte somnul. Aş dormi vreo 3 zile, cu pauze foarte scurte, aşa, cât să-mi dau seama dacă dorm ziua sau dorm noaptea (nu că ar mai conta!)Nu ştiu cum se face, dar, şi când aş putea să profit de un pic de timp pentru somn, aleg să îl folosesc pentru altceva(de ex. acum, când scriu). Mea culpa!

Azi noapte m-a trezit şi nu ştiu ce-am vorbit...Îmi amintesc că eram obsedată de faptul că a aşteptat să treacă ora 12, deşi cred acum că pur şi simplu a fost o întâmplare. D.e periculos pentru că nu are reguli pe care să le respecte şi nici reguli pe care să le încalce. Azi mi-a venit o idee în timpul unui dialog: ce-ar fi să-i retrag lui D. titlul de D.? Evident că nu şi-ar da seama, asta pt că D. nu ştie că a primit vreodată un titlu...


Tu de ce nu mi-ai cerut ieri să renunţ la planul meu?

5 comentarii:

  1. In cele din urma, D. e tot D.? Sau CHIAR i-ati retras titlul?

    Ale

    RăspundețiȘtergere
  2. :) Pentru asta trebuie convocat Consiliul! E mai uşor să dai decât să iei :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, chiar ca e!

    Daca D. nu ar mai fi D., cine ar fi atunci?

    tot Ale :)

    RăspundețiȘtergere
  4. In oricine/orice s-ar transforma D., nu cred ar mai semana cu el.

    Ale

    RăspundețiȘtergere

Prea aproape

    În după-amiaza aceea am râs împreună. O dată, la intersecția de lângă școală, un șofer sau un pieton nu știa ce să facă, iar deruta ...