luni, 22 august 2011

Momo




Fiecare dintre noi este un Momo cu mai multe sau mai puţine rude, dar cu aceeaşi teamă de singurătate şi aceeaşi forţă nativă de a iubi. " L-am făcut ca să am pe cine iubi şi eu".


În sfârşit, am găsit o carte pe care să o pot citi până la capăt. Nu pare mare lucru, dar, de-un timp, renunţ uşor la cărţi. Da, la cărţi...şi la obiceiul de a face apologia lor. Până la urmă, chiar dacă sunt profă, tot trebuie să trăiesc în secolul ăsta. Şi nu defazată.


Am găsit o carte pe care am citit-o şi recitit-o. Se numeşte Ai toată viaţa înainte şi-i aparţine lui Romain Gary, scriitor care îmi aminteşte de Andreea C. şi scrisoarea ei absolut superba - reacţie la lectura Cuctei...Recunosc, aşa am ajuns să citesc atunci Clar de femeie!

Îmi place traducerea lui Laszlo Alexandru (care e fascinant şi în realitate, nu numai în scris!), iar personajul Momo e mai mult decât memorabil cu replicile, gândurile şi comentariile pe care Gary i le construieşte atât de firesc. Am râs. Am zâmbit. Am plâns.

Iată motto-ul: Ei au spus: "Ai înnebunit din cauza Aceluia pe care îl iubeşti."
Eu am spus: " Savoarea vieţii n-o simt decât nebunii."


P.S. Textul e disponibil şi în format PDF. Asta dacă Ale vrea să-l citească...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Prea aproape

    În după-amiaza aceea am râs împreună. O dată, la intersecția de lângă școală, un șofer sau un pieton nu știa ce să facă, iar deruta ...