Am răsfoit azi Complexul Penelopa şi am fost chiar detaşată în timpul relecturii, ceea ce mi se pare firesc. Până la urmă, am hotărât să mai pun un text aici (şi sper că e altul, că nu îmi mai aduc aminte postări mai vechi!), unul despre răbdare, atenţie şi speranţă, asta ca să nu zic autosugestie sau, mai grav, iluzie.
Până la urmă
Îţi privesc cu luare-aminte picioarele,
până la urmă o să descopăr cicatricea dintâi,
pentru că vreau cu încăpăţânare să fii tu acela aşteptat.
Îţi voi spăla cu luare-aminte picioarele
şi mâinile mele vor simţi cicatricea dintâi.
Până la urmă, dacă nu o voi găsi,
voi face să apară una, pentru siguranţă.
Până la urmă, cu luare-aminte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu