8 Femei

De câteva zile mă gândesc la titlu. Femei. 8 Femei care au lăsat în sufletul meu lumină şi m-au purtat, în timpul lor, la vremea lor, prin lumi ce mi-au deplasat axa existenţială spre sensuri pozitive. Femei, fără de care nu aş fi fost femeie.

Ana-Maria Măluţan, MAMA: mereu alături, mereu în umbră, cu modestie, cu simplitate, cu forţă şi diplomaţie. Niciodată n-o să fiu la el de bună ca ea, profesional şi personal. Întrebati-i elevii...Anita Hartig îşi va cânta răspunsul...

Lucreţia Măluţan, bunica din partea tatălui: ordine, ordine, ordine. Cusut, papanaşi fierţi, mere coapte şi ritualul ceaiului. Eram În Italia când a plecat spre veşnicie. Încă o mai caut...

Corina Ponoran, profa de franceză din liceu: frumoasă înăuntru şi înafară, mereu cu alte haine sau aceleaşi combinate diferit, discurs bun, realist în faţa elevilor şi nişte ochi în faţa cărora nu puteai minţi.

Letiţia Becherescu, profa de literatură rusă din facultate: exigentă, atentă, perseverentă. De la ea am căpătat încrederea în mine. De la ea şi de la Bednaia Liza...

Alina Pamfil, profa de metodică şi alături de mine  în specializările  postuniversitare. O prezenţă de la care am învăţat că poţi spune ceea ce gândeşti în cuvinte personale, asumate, măsurate, asimilate...

Doina  Fleanţă , formator de mentori: o rotire în concepţia didactică datorată ei. Un om mare care a dus din Braşov în lume o viziune de mentoring. România nu are nevoie, în schimb pentru China sunt cereri...

Diana Cismaru, conferentiar, SNSPA Bucureşti: de la ea am învăţat bucuria victoriei. După ce îmi întorcea toate răspunsurile pe dos, le diseca şi le contrapuncta, mi-a dat 10 la examen...Încă nu am reuşit să fiu cum mi-am propus după întâlnirea cu ea: exigentă cu procesul, îngăduitoare cu produsul. Mai este timp.

Lucia Chiş, fosta mea soacră: asta e chiar culmea pentru cei ce nu cunosc situaţia...Dar am avut o soacră frumoasă care nu şi-a arătat niciodată vârtsta (colegii de liceu ai fiului ei credeau că are o prietena nouă când îî vedeau împreună!) Timp de 11 ani am avut lângă mine un model de eleganţă şi devotament şi ziua de azi ne găseşte într-o relaţie de prietenie aparent paradoxală...(altele scapă, la un moment dat de soacră, eu am dărâmat acest mit).

Azi, la clasa a IX-a, cineva spunea că „femeie” e un cuvânt dur. Că ar merge mai bine îndrăgostita, iubita, prezenţa feminină etc. În poezie, pentru „femeie” nu cred că e loc de polisemantism. Sensurile peiorative anulează logosul. Definitiv.

La mulţi ani!

PS. Cu siguranţă, mai sunt femei pe care le-aş putea aminti. Pe Alice Năstase am exclus-o din start: pentru că ştiu că e în căutare de soluţii şi nu vreau să pară că joc necinstit. Îi mulţumesc că citeşte ce scriu aici şi pentru şansa pe care mi-a oferit-o. Ea va fi destinatarul unei scrisori ce va fi expediată în această noapte: pentru că aşteaptă şi pentru că, fără ea, Cucta n-ar fi existat...