În momentul în care îmi verific echilibrul stând în mâini, ştiu că e ceva.
Atunci când seriile de sărit coarda ajung toate la rând, ştiu că mi-e bine.
Dacă ţin la îndemână ganterele înseamnă că le folosesc din nou - asta-i chiar lăudabil!
Când mă apucă să verific lenta înapoi (întotdeauna mi s-a părut mai uşoară decât cea înainte - nu doar ca modalitate de a coborî din braţele cuiva) starea mea este, cu certitudine, pozitivă.
Mersul pe role îşi găseşte şi spaţiu şi timp- deci se poate!
Nu, nu se datorează primăverii.Sau nu numai. Mă (re)cunosc şi mă apucă aşa o bucurie...Nimic nu-i mai presus ca Omul aş zice, cu glasul tragic al lui Sofocle, Din multe minuni câte există...
Sunt al naibii de motivată. Când nu mă aştept, găsesc răspunsuri la întrebări întârziate. Când nu mă aştept, de-abia aştept!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Prea aproape
În după-amiaza aceea am râs împreună. O dată, la intersecția de lângă școală, un șofer sau un pieton nu știa ce să facă, iar deruta ...
-
În ultimul timp, m-am tot gândit la tine. Nu ştiu ce faci, bănuiesc că ţi-e bine acolo unde eşti, oricum mai bine ca oriunde altundeva şi şt...
-
Mi-am propus de multe ori să scriu despre bac. Despre subiecte şi pregătire. Despre soluţii. Despre ce-aş face eu dacă...ar trebui să dau an...
Like !:)
RăspundețiȘtergerePrin lenta-nainte urci nu cobori, poate de aia ti se pare mai usor. Si-apoi sa nu uitam de Complexul Penelopa "mai greu decat sa ramai e numai sa te-ntorci". Sa pleci e deci mai simplu ca orice :P
RăspundețiȘtergerePrin orice lenta urci si cobori...ca-n poezie :)
RăspundețiȘtergereAm legat...
RăspundețiȘtergereAm legat copacii la ochi
Cu-o basma verde
Şi le-am spus să mă găsească.
Şi copacii m-au găsit imediat
Cu un hohot de frunze.
Am legat păsările la ochi
Cu-o basma de nori
Şi le-am spus să mă găsească.
Şi păsările m-au găsit
Cu un cântec.
Am legat tristeţea la ochi
Cu un zâmbet,
Şi tristeţea m-a găsit a doua zi
Într-o iubire.
Am legat soarele la ochi
Cu nopţile mele
Şi i-am spus să mă găsească.
Eşti acolo, a zis soarele,
După timpul acela,
Nu te mai ascunde.
Nu te mai ascunde,
Mi-au zis toate lucrurile
Şi toate sentimentele
Pe care am încercat să le leg
La ochi.
:)))Cam asa ceva...Dar cum de l-ai "nimerit" tocmai pe Sorescu?
RăspundețiȘtergerem-am gandit "La dumneata"
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=GQeeJqDDBDk
:) Am cautat ceva timp, dar cred ca asta era totusi preferata ta:
RăspundețiȘtergereDacă nu cer prea mult
- Ce-ai lua cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
- O carte, o sticlă cu vin şi-o femeie, Doamne,
Dacă nu-ţi cer prea mult.
- Ceri prea mult, îţi tăiem femeia,
Te-ar ţine de vorbă,
Ţi-ar împuia capul cu fleacuri
Şi n-ai avea timp să-ţi pregăteşti cursul.
- Te implor, taie-mi cartea,
O scriu eu, Doamne, dacă am lângă mine
O sticlă de vin şi-o femeie.
Asta aş dori, dacă nu cer prea mult.
- Ceri prea mult.
Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
- O sticlă de vin şi-o femeie,
Dacă nu cer prea mult.
- Ai mai cerut asta o dată, de ce te încăpăţânezi,
E prea mult, ţi-am spus, îţi tăiem femeia.
- Ce tot ai cu ea, ce atâta prigoană?
Mai bine tăiaţi-mi vinul,
Mă moleşeşte şi n-aş mai putea să-mi pregătesc cursul,
Inspirându-mă din ochii iubitei.
Tăcere, minute lungi,
Poate chiar veşnicii,
Lăsându-mi-se timp pentru uitare.
- Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
- O femeie, Doamne, dacă nu cer prea mult.
- Ceri prea mult, îţi tăiem femeia.
- Atunci taie-mi mai bine cursurile,
Taie-mi iadul şi raiul,
Ori totul, ori nimic.
Aş face drumul dintre rai şi iad degeaba.
Cum să-i sperii şi să-i înfricoşez pe păcătoşii din iad,
Dacă n-am femeia, material didactic, să le-o arăt?
Cum să-i înalţ pe drepţii din rai,
Daca n-am cartea să le-o tălmăcesc?
Cum să suport eu drumul şi diferenţele
De temperatură, luminozitate şi presiune
Dintre rai şi iad,
Dacă n-am vinul să-mi dea curaj?
Eu tot n-o sa pot sa pricep cum de va amintiti atatea si care e secretul!Ma bucur acum cumva retroactiv de niste ore de romana din liceu, de niste tabere la mare cu dvs si parca de niste carti (sigur de Citadela!):P
RăspundețiȘtergereVa amintiti "concursul" acela de pe plaja de la Costinesti? Numai baietii au reusit sa faca flick-ul atunci. De fapt vreo 2...si dvs! :***
...pe pamant, ca de pe epava s-au gasit mai multi. Imi amintesc, insa nu mai stiu miza..:)
RăspundețiȘtergere