Nedespărţire

După ce concepe 30 de eseuri pentru o fază judeţeană la română, ia locul întâi şi se califică la naţională, ştie Cucta pe de rost, mă înscrie la concursuri şi aşteaptă mai nerăbdătoare decât mine rezultatul, Ale mă surprinde  în continuare scriindu-mi o scrisoare adevărată (adică de mână) şi mă bucură...

Nu contează câţi nu înţeleg, atâta timp cât am dovezi că, totuşi, cu atenţie, cu mare atenţie, SE ÎNŢELEGE...

16-17 martie 2012

            Oare de unde să încep? Oare ce să scriu? Oare ce să dăruiesc? Că acest cadou va exista, e clar! Dacă oamenii caută să consemneze întotdeauna evenimentul mutării casei cuiva prin oferirea celor necesare noii locuinţe, mă gândesc că la fel ar trebui să se întâmple şi cu blogurile, că tot o „acasă” sunt şi ele. Mai acasă decât o casă, având în vedere că locatar nu este doar proprietarul, locatari sunt şi lectorii.

            Evident, una dintre întrebările iniţiale a fost: ce e necesar unui astfel de spaţiu? Cititori? Consider că ei nu se dăruiesc, ci se câştigă. Şi dumneavoastră aveţi deja o mulţime!  Like-uri? Cu siguranţă, astea vor veni! Şi nu se vor mai opri... din venit. Şi vor uita de plecare. Cuvinte! Indispensabile acestui blog sunt cele ale dumneavoastră, ale mele nu au cum să fie aşa. Dar au cum să fie potrivite tipului acesta de comunicare, scrisă.

            [...]

            Recunosc. Am recunoscut deja, de fapt: îmi pare rău, totuşi, că vă despărţiţi de vechiul blog, că ne despărţim de el. Deşi veţi scrie la fel (nici nu cred că se poate altfel), deşi vor rămâne aceeaşi cititori (şi vor mai veni aaaalţiiii), nu puteţi lua tot cu dumneavoastră, va trebui să lăsaţi unele aspecte în urmă: forma blogului, cu gri şi albastru, atât de mult căutată, denumirea lui (chiar dacă, aşa cum am mai spus, ceea ce scrieţi nu se „mănâncă” rapid, ci se savurează), lista blogurilor favorite, de unde ajung întotdeauna la cel al Manuelei, toate postările anterioare şi chiar pe D., deşi poate că despre el veţi mai scrie.

            Îmi plăcea tare mult blogul dumneavoastră... Îmi place. Doar datorită lui şi, implicit, datorită dumneavoastră, i-am cunoscut pe Nichita Stănescu, pe Octavian Paler, pe Marin Sorescu, pe care îi citesc acum fără să mă pot sătura de ei! Iniţial, am crezut că pe Ania o ştiu de când avea doi ani şi câteva zile, de la grădiniţă, dar, de fapt, o ştiu de când a împlinit un an şi jumătate, de la poza postată pe blog în acea zi şi văzută, ce-i drept, doar toamna. Tot acolo l-am cunoscut, evident, pe D. şi, de atunci, diferenţa dintre model şi personaj mi se pare foarte clară şi deosebit de interesantă. Şi, desigur, prin intermediul blogului, v-am cunoscut pe dumneavoastră, mult mai repede decât reuşeam să o fac doar în timpul orelor de română, mult mai bine...

            Totuşi, trebuie să vă gândiţi la avantajele pe care vi le aduce acest nou spaţiu, oricâte lucruri aveţi de lăsat în urmă: întâlniri cu persoane necunoscute ce vor deveni repede cunoscute şi, de ce nu, prieteni, reîntâlniri, colaborarea cu Alice Năstase, pe care cred că o admiraţi şi cu care sigur vreţi să lucraţi... invidia şi mai pronunţată a celor deja invidioşi (dacă nu sunt aşa, de ce aibă acea atitudine faţă de dumneavoastră?), avantaj ce e, totuşi, dezavantaj. Sau niciunul dintre aceastea. De ce sunt invidioşi oamenii? Nu pentru că vor să fie ca cineva şi nu pot să devină aşa?

            În încheiere, am decis să nu pun acele urări (La cât mai multe postări! La cât mai mulţi cititori! La cât mai mult timp! etc.), pentru că ştiţi deja că asta vă doresc, pentru că le-aţi auzit (sau o să le auziţi, după ce primesc ceilalţi lămuriri) de foarte multe ori, pentru că sunt sigură că totul o să fie bine, că succesul este inevitabil. Aşadar, încheierea devine mai diferită decât de obicei, încheierea devine pagina trei, ca să aveţi o consemnare a măcar o parte (sigur mi-a scăpat câte ceva) din evenimentele hotărâte să fie împărtăşite cu citiorii, de la începutul până la sfârşitul scrierii pe http://getamalutan.blogspot.com/.

Nerăbdătoare să citească prima postare,

Ale

P.S. Asta este o nedespărţire?

Pagina 3

• Da, am primit în dar un BLOG, azi, 20 aprilie, între cele două onomastici ale mele... (marţi, 20 aprilie 2010)

• La mulţi ani! Ania are astăzi fix un an şi jumătate:)... (duminică, 25 aprilie 2010)

• Ieri am văzut, după mult timp de absenţă, curcubeul... (joi, 29 aprilie 2010)

• Ieri a fost ziua Evei... (duminică, 16 mai 2010)

• În seara asta am pregatit un discurs şi am probat haine: mâine, adică azi, e întâlnirea de 10 ani a promoţiei 2000... (vineri, 28 mai 2010)

• Astăzi e ziua fratelui meu... (luni, 31 mai 2010)

• Două daruri am primit recent: accesul la un site cu filme şi un premiu literar...

      (joi, 3 iunie 2010)

• 2 lucruri m-au marcat azi: convorbirea telefonică, după...câţi ani? cu prietenul meu, Călin, şi călătoria cu "bărbatul vieţii mele"... (joi, 10 iunie 2010)

• Azi lumea îşi pomeneşte morţii. Eu am scris despre tatăl meu, care s-a născut la 1 noiembrie... (luni, 1 noiembrie 2010)

• Am avut aseară o discuţie cu o persoană deosebită, în timpul şi în urma căreia mi-am lămurit nişte bănuieli... (vineri, 19 noiembrie 2010)

• Mâine începe şcoala... (marţi, 4 ianuarie 2011)

• Un text la împlinirea a 15 ani de când am spus DA... (joi, 13 ianuarie 2011)

• Nu credeam că azi o să plâng... (marţi, 8 martie 2011)

• N-am primit niciodată flori prin curier. Până azi... (miercuri, 6 aprilie 2011)

• Chiar în prima zi de vacanţă ne-am urcat în maşină şi am gonit spre meleaguri ungureşti…(marţi, 26 aprilie 2011)

• Azi a venit Camelia să-mi aducă invitaţia pentru întâlnirea lor de 10 ani de la terminarea liceului. Tot azi, Ştefan m-a invitat, în numele colegilor, la banchetul de absolvire...

      (luni, 16 mai 2011)

• Azi a fost spectacolul... (luni, 23 mai 2011)

• Azi a fost prima zi făra clasa 12... (luni, 30 mai 2011)

• Ce clasă frumoasă, ce clasă frumoasă! - ar fi cântat Micul Prinţ, dacă ar fi aterizat azi la şcoală… (vineri, 9 septembrie 2011)

• În prima zi am ajuns cam când se cânta imnul (al României, că se putea şi mai rău, să lăcrimez iar pe cel al şcolii :P)... (miercuri, 14 septembrie 2011)

• Azi am fost întrebată când am timp să mă distrez... (luni, 10 octombrie 2011)

• Au trecut 3 ani... (joi, 27 octombrie 2011)

• Mâine vom petrece, asta e sigur... (joi, 10 noiembrie 2011)

• Am regăsit, de câteva zile, cartea lui Marcel Mauss, „Eseu despre dar”...                (vineri, 2 decembrie, 2011)

• Azi iar mi-a plăcut la şcoală…(joi, 8 decembrie 2011)

• Mi s-a întâmplat ceva important joi noaptea: am reuşit, după muuuuuuuuuuuuult timp să scriu o scrisoare…(sâmbătă, 10 decembrie 2011)

• Moş Crăciun a venit. Anul acesta, l-am aşteptat împreună şi ne-a adus tot ce ne-am dorit... (miercuri, 28 decembrie 2011)

• A mai trecut un an…(duminică, 1 ianuarie 2012)

• Astăzi mi-am amintit de legământul de la intrarea în Bulgaria şi de cele două jumătăţi de nasture... (luni, 6 februarie 2012)

• Trecut-au şi evenimentele din ciclul "8 Martie - care ce poate / care cum poate"... (sâmbătă, 10 martie 2012)

• E timpul să ne luăm la revedere. (...)Cu bine, cu tine, cu mine! (marţi, 13 martie 2012)