duminică, 1 aprilie 2012

O fată...

Aceeaşi concluzie:habar nu avem cât de în regulă sunt cei de lângă noi! Dacă strigătul lor e numai şoaptă, dacă şoapta nu o auzim pentru că suntem grăbiţi, dacă graba asta n-ar naşte o altă grabă...DACĂ AI IEŞI DIN LICEU CU UN PROFIL PSIHOLOGIC atent construit, cu ceva recomandări etc. Există predispoziţii, iar specialiştii le văd, numai că mai importante rămân alte lucruri, rapid şi definitiv uitate după bac :-

Dacă Florina nu-şi făcea documentarea pentru articolul de azi, mai mult ca sigur nu aflam. În mod cert, discuţia cu Kitty nu trebuia să fie aşa...tehnică, dar ea e în Bucureşti, Florina în Cluj, iar eu cumva neatinsa de tragedie. Zic cumva pentru că nu am cunoscut-o pe fata asta atât de nefericită încât să aleagă sa părăsească caminul 14 şi viaţa aşa de repede şi atât de dur.Nu pot să judec sinuciderea: în niciun fel.

O fată iubea o fată. Doamne, câte or mai fi?!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Prea aproape

    În după-amiaza aceea am râs împreună. O dată, la intersecția de lângă școală, un șofer sau un pieton nu știa ce să facă, iar deruta ...