Părinţii

Coboară-n lut părinţii, rând pe rând,
în timp ce-n noi mai cresc grădinile.
Ei vor să fie rădăcinile,

prin cari ne prelungim pe subt pământ.

Se-ntind domol părinţii pe subt pietre,
în timp ce în lumini mai adăstăm,
în timp ce fericiri ne-mprumutăm
şi suferinţi şi apă vie pe la vetre.  
                                   
                                        Lucian Blaga