duminică, 14 octombrie 2012

E3

Poi, cum să fie în excursie? Depinde cine-ntreabă...Asta pentru că unii dintre colegii mei se arătau sceptici:"Şi chiar vă duceţi, da' ce-aţi păţit?!N-aveţi de lucru? Părinţii au primit răspunsul pe care îl sperau, la şedinţă, aşa că doar cine a fost ştie o parte din ce-a fost.

Una peste alta, am poza pe care-o doream. Am ales-o că-mi place, normal, dar mai ales pentru că reprezintă o atitudine:


Fireşte, există şi cea cu grupul H, mai aproape de ceea ce aşteaptă lumea de la o poză "oficială":


Bine au dus-o băieţii şi suficient de bine fetele. Ania a fost în culmea fericirii, de-abia am convins-o că trebuie să ne întoarcem acasă:


Mai ales că a beneficiat de rotirile preferate...


şi de lecţii de gimnastică:


Asta pentru că a văzut şi ea ceea ce au văzut şi cei din prima poză ce făceau cu mâna (cine şi-ar fi imaginat că se uită înapoi, doar erau plecaţi să vadă Bistriciorul...!):



un început de rondă (un fel de roata ţiganului cu avânt şi săritură) şi mult cerutul stând în mâini (surprins în proces, evident):




Acestea fiind spuse/arătate, bifez îndeplinirea a încă a unui obiectiv pe ziua de azi şi mă întorc la citit, pentru că nu vreau să neglijez Apropierea începută în scurtele nopţi lungi de la Tihuţa.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Prea aproape

    În după-amiaza aceea am râs împreună. O dată, la intersecția de lângă școală, un șofer sau un pieton nu știa ce să facă, iar deruta ...