Hai

hai, recunosc, mi-e poftă de mărul început astă-vară;
îl privesc în timp ce mă duc de la mal pe alt mal
şi, stropit cum e cu glazuri ţapene de scrum,
îmi pare mai viu, mai măr, mai tu.

în fiecare dimineaţă, dar chiar în fiecare,
mă lupt cu pofta de-a-l rostogoli de vreo două-trei ori
să-i văd şi părţile celelalte, zise întregi, de-aia îmi ţin ochii-n cap
să nu carecumva să se întâmple minuni şi eu să fiu oarbă.

hai, altă linguriţă-i în ceaşca mea când e a ta;
mă înnebuneşti cu limpezitul, bine şi faci,
înnebunită parcă mă descurc mai bine şi, sigur, pot,
în sfârşit pot, să înghit.