Semne...

...nu prea bune anul are! După ce mi s-a stricat maşina, duşul, sonorul de la laptop şi câteva amintiri, acum ce putea urma? Să mă stric eu, tot parţial. Ce poate să-ţi aducă aminte mai bine că eşti muritor  decât o durere cervicală? O fi de la deplasarea accentului de la documentare la cinemagie sau de la sărăcia aia de minge albastră pe care mă mai azvârl când vreau să nu mai văd de-ale altora...

De când s-a reîntors în România (definitiv, zice el în maghiară!), D. are telefon. Deocamdată. L-am sunat şi am aflat că, şi dacă îl are, îl are degeaba, concluzie pe care mi-am plasat-o verbal şi paraverbal în căsuţa vocală a neseriosului abonat. Nu citeşte el ce scriu, dar măcar mai aude, înţelege, îşi ia gelul şi vine să mă repare de fiecare dată,  insistând pe faptul că nu îmi fac bine atâtea cărţi şi "şcoala aia de rahat!". Mi-am fixat gâtul şi anexa lui de canapea şi am aşteptat cuminte omul-salvare, asta după ce mi-am dosit dovezile preocupărilor mele din ultimele zile, aşa ca să încapă la masă dacă-l apucă să facă vreun skandenberg cu sine însuşi. Când apare se uită în oglindă, cade în admiraţie, apoi îşi dă haina jos, îşi dezgoleşte abdomenul şi aşteaptă o confirmare şi din partea mea cum că da, a slăbit/a mai pus pe el/ e beton etc.  Eu zic inevitabil "Aşa-i!", fără să mă uit, fără să-mi pese, fără să conteze asta pentru existenţa mea ulterioară...

Azi a venit repede, poate pentru că nu m-a auzit urlând niciodată. N-am mai avut chef să măsor cât de plin de el e, că i-am simtit mâinile cercetând zona afectată şi l-am lăsat să vorbească despre "grasa de" bunică-sa fix cât a dorit. Asta pentru că începusem să-mi revin şi să mă gandesc mai serios la zonele cu probleme din mine, ce n-au treabă nici cu gelul antiinflamator, nici cu D., nici cu începutul ăsta de an.

"Eşti un bărbat minunat!", i-am spus şi am zâmbit amar, când m-am surprins găsind uşor cuvintele. "Aşa-i?", mi-a răspuns întrebând şi  a plecat, când i-am explicat că am nevoie de linişte pentru a-mi îndulci convalescenţa.

Inevitabil, am stabilit că D. are, datorită analfabetismului asumat, o mare calitate: mă cunoaşte!