
Stam la o cafea cu Mihai şi ne aminteam cum am fost, măcar din punctul ăsta de vedere, la fel. În rest, eu profă, el elev, el actor, eu regizor, eu redactor, el jurnalist ş.a.(Oho, şi ce debut în clasa a IX-a cu Se gată lumea, vin aricii, un text postmodern despre cum naşte o mamă un frate!) El a rămas artist, deşi e manager, cântă şi chiar cântă bine, eu am rămas profesoară, deşi am auzit şi voci mai mult sau mai puţin viclene ce mă chemau spre ceva spre altceva.
Orice ar face, tineretul TREBUIE să facă şi sport. E vorba de educaţie şi de respect faţă de sine. Voi susţine astfel de proiecte, indiferent de numele furnizorului, de cât de mic e oraşul şi de mari orgoliile.
Alt bazin, într-o adevărată casă a sportului, în câteva cuvinte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu