miercuri, 13 noiembrie 2013

Postbal

Ezitam dacă să scriu, aşa că i-am pus pe alţii - la alegere cu un text despre modalităţile de realizare a unei prezentări reuşite (nu, nu despre religia dacilor, ci aşa...în general.)

Clasa a XI-a despre Balul Majoratului. Despre sală, ţinute şi profi. Despre dans şi subsol, despre despărţiri şi despre bucurii de tot soiul. Despre prietenie şi dezamăgire, despre ţigări şi coborârea de pe soclu. Despre viitor.

Mâine, Diana va primi un 10, pe deplin meritat: cuvintele ei despre bal s-au aşezat firesc pe mirosul încă proaspăt al pregătirii, al trăirii şi apoi al asumării. A demonstrat că orice prezentare reuşită ţine de împărtăşire, de dăruire şi în acelaşi timp de rămânere egală cu sine însăşi. A ales ambele variante, asta era şi ideea.

În ceea ce mă priveşte, lucrurile sunt simple. N-o să spun că am fost înainte la psiholog, că n-am avut aşteptări mari sau că mai pot ghici ce fete sunt pe placul vecinului din stânga...Că iar sunt surprinsă de apariţia unor foşti absolvenţi la astfel de evenimente sau că nu am dansat în sfârşit, în sfârşit, aproape ca-n zilele bune. Dar o să spun că mi-a plăcut după bal, la nebunie.

Nopţile sunt vreme de somn, în ultimul timp. N-am mai stat de mult până spre dimineaţă în faţa ecranului, să savurez arzând aburii năucitori ai Întâlnirii, resimţind momentul ca pe un soi de recompensă pentru un ce plasat în zona marilor taine. A fost important că ne-am auzit, după ce nu ne-am mai scris, fapt ce ne-a scos din zona virtualului, a simulărilor.(Mă tot mir cum de nu mi-a trecut prin cap până atunci să mai anulez depărtări apelând la tehnologia asta simultan bună şi rea!) Am vorbit despre noi şi ei, despre profesorii Profesori despre pasiuni şi iar despre ei. A fost bine că nu am inspirat aerul expirat de alţii. Indiferent de ce cred mamele şi iubiţii, am reuşit să punem cap la cap piesele unui puzzle deloc conspirativ. Aşa, fără like-uri consemnate.

De fapt, cum de faci faţă?
Simplu: trăiesc construind amintiri.








BINIDITAT   Dintre multe alte necunoscute, pe asta o stiam de la Tineri prin labirint :D

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Prea aproape

    În după-amiaza aceea am râs împreună. O dată, la intersecția de lângă școală, un șofer sau un pieton nu știa ce să facă, iar deruta ...