Scrie-mi mie!

...îmi propune Cineva într-un sms. Greu lucru, foarte riscant să te apuci de aşa ceva, să personalizezi într-atât mesajul, încât receptorul să rămână unul singur.Ce cuvinte să alegi, ca să poţi justifici Alegerea, ce amintiri poţi accesa, ca să conturezi Amintirea, în ce limbă să scrii, ca să foloseşti Codul cunoscut?

Şi totuşi...Această dorinţă m-a dus cu gândul la cuvintele/gestul Tatianei din romanul în versuri scris de Puşkin: Я ваш пишу./ Чево же боле? .(Eu vă scriu/ Ce vreţi mai mult?) Suprem gest de îndrăzneală pentru o femeie să scrie unui bărbat, la început de secol XIX! În vremea aceea, opinia publică punea la colţ o asemenea impertinenţă, riscul era mare şi Tatiana ştia asta, dar mai ştia şi că Oneghin e bărbatul vieţii ei.

Poate am mers cam departe, dar ieri s-au împlinit 211 ani de la naşterea celui mai mare poet rus şi numele lui e pentru mine mai mult decât o plăcuţă pe o sală a facultăţii de Litere. Caut şi găsesc şi o ecranizare a romanului său, realizată de Martha Fiennes,în 1999. La noi, Evgheni Oneghin îl poţi găsi la operă, în regiile lui Ion Caramitru, Andrei Şerban şi, probabil, alţii.


Aş cuteza să-ţi scriu, poate atunci când oraşul tău ar deveni oraşul nostru. Sau cine ştie...?