Dar

Cu toate că traducerea nu are cum să nu afecteze textul, mi se pare că sună destul de bine ideile lui Khalil Gibran. E ceva în lumea arabă ce mă fascinează, mă contrariază, mă apropie. Sfânt mister.

Iubiţi-vă unul pe altul, dar nu faceţi din iubire o oprelişte.
Fie, mai degrabă, o Mare vălurind între ţărmurile sufletelor voastre.


Umpleţi-vă unul altuia cupa, dar nu beţi dintr-o singură cupă.


Împărţiţi-vă pâinea, dar nu mâncaţi din aceeaşi bucată.


Cântaţi şi dansaţi şi veseliţi-vă laolaltă, dar faceţi ca fiecare să rămână singur,
Întocmai cum strunele lăutei sunt singure, în timp ce vibrează în aceeaşi armonie.


Dăruiţi-vă inimile, fără a le lăsa, însă, una în paza celelalte,
Pentru că numai mâna vieţii vă poate cuprinde inimile.



Şi ţineţi-vă alături, dar nu chiar aşa de aproape,
Căci coloanele templului înălţate-s la anume distanţă,
Iar stejarul şi chiparosul nu cresc unul în umbra celuilalt.